Realitatea pe care o traim infirma optimismul guvernantilor. Zilnic vedem, citim, luam contact cu suferinta si neajunsurile semenilor nostri. Nu de putine ori ne regasim in acest peisaj dezolant al dezamagirii generalizate. In fiecare judet, mii de noi disponibilizati ingroasa randurile unui somaj ce se apropie vertiginos de doua cifre. Sindicatele sunt tot mai aproape de greva generala. Firmele continua sa isi inchida una dupa alta portile. Justitia combate coruptia doar prin discursurile de fatada ale celor responsabili de decredibilizarea accentuata a sistemului judiciar. Sistemul de sanatate este plin de neajunsuri, iar cel de Educatie, de reforme esuate. Administratia se afunda in flagelul politizarii si al incompetentei. Nimic nu pare a merge in Romania anului 2010, iar de la Palatul Victoria razbat discursuri in favoarea austeritatii bugetare. Va fi greu, sustin Boc si colegii sai. Dar, dupa aceea, va fi bine. Acest bine va ramane insa departe, alarmant de departe cat timp guvernantii par rupti de realitatea economica si sociala. Cresterea economica exista doar intr-un proiect de buget irealist, care se va dovedi insuficient inainte de luna septembrie. Se mizeaza pe incasari la buget fictive, pe revenirea economiei, fara a se sustine relansarea cu masuri concrete. Vorbele nu combat criza, iar previzibilul esec al acestui guvern in care interesele si compromisurile politice se afla la masa tuturor sedintelor executivului este aproape. Nu de scuze duce lipsa Cabinetul Boc, ci de solutii. Cu gandul la majoritatea parlamentara care devine tot mai clara, guvernantii uita ca populatia a ajuns pe culmile disperarii.
Amatorismul si aroganta Puterii nu pot fi girate la nesfarsit. Milioanele de romani s-au saturat sa mai fie mintiti. Victime colaterale ale numeroaselor razboaie electorale, cetatenii au tot dreptul nu numai sa ceara explicatii, dar sa si traga la raspundere clasa politica actuala pentru haosul generalizat, pentru lipsa locurilor de munca, declinul economic, pentru confiscarea notiunii de democratie.
Cat timp, insa, partidele nu vor reusi sa depaseasca faza de gasti politice, manate de obsesia Puterii, nimic nu se va schimba. Vom continua sa asteptam o bunastare ipotetica, ce se regaseste din belsug in cuvantarile electorale ale unei clase politice incapabile sa inteleaga ca vremea sa a trecut.