Daca, asa cum afirma cei mai multi comentatori si o parte a oamenilor politici, Traian Basescu si PD-L incearca sa utilizeze grupul de sustinatori din PSD ai aliantei cu PD-L la guvernare pentru a desprinde din PSD fractiunea necesara obtine­rii unei majoritati guvernamentale a PD-L, atunci Basescu – PD-L fac o eroare politica grava. Ea a fost sugerata opiniei publice de cazul neasteptat al primei dizidente ministeriale PSD din noul guvern Emil Boc – cea a mi­nistrului de Interne. Dizidenta a fost inabusita in fasa de reactia prompta si dura a conducerii PSD, care a actio­nat coerent si unitar, hotarand demiterea lui Gabriel Oprea si excluderea sa din partid. Invers decat presedintele PNL, Calin Popescu Tariceanu, convins ca pre­sedintele si premierul il vor mentine pe dizident in cabinet impotriva deciziei PSD, cred ca nu vor misca niciun deget pentru a-l proteja. Efectele ar fi mult prea grave – retragerea PSD din coalitie ar fi doar primul pas – iar costul politic al aruncarii tarii in neguvernare va fi platit deopotriva de presedinte si de PD-L. Cel mai probabil este ca prima schimbare a componen­tei Cabinetului Boc va ramane un simplu eveniment lipsit de consecinte. Cum se numeste ministrul de Interne in 2009 nu este important. Si mai putin important este cum se numesc directorii din Minister. Important este ca unii dintre actorii politici majori ai actualei guvernari – in cazul nostru presedintele si premierul impreuna – joaca prost, incercand sa fie “smecheri”. Va imaginati un campionat mondial de sah in care unul dintre candidatii la titlu incearca sa fure o piesa de pe tabla? Daca banuielile legate de “complotul” (Viorel Hrebenciuc) sau “testul” (Adrian Nastase) presedintelui Basescu in relatia cu PSD sunt adevarate, atunci ne aflam in aceasta situatie, ale carei urmari sunt cunoscute: descalificarea jucatorului care a incalcat regulile jocului si compromiterea campionatului.
Grav este faptul ca ceea ce la un campionat mondial de sah este inimaginabil, in politica romaneasca apare ca o probabilitate deloc incredibila. Pentru ca politicieni cu experienta si de calibrul lui Mircea Geoana, Adrian Nastase, Viorel Hrebenciuc si tot restul BPN al PSD sa creada ca acest lucru este posibil si sa ia decizii politice importante pe baza acestei convingeri, este nevoie de mai mult decat de fantezia unor ziaristi sau de barfele de pe culoarele politicii. Este nevoie de o greseala reala, comisa fie direct de presedinte, fie de unii dintre prea si­litorii sai apropiati, convinsi ca poti ajunge campion mondial la sah furand piese de pe tabla. Ca si sahul, politica are propria sa logica interna, iar cei care o incalca, pierd. Logica interna a actualei situatii politice este simpla, bine inteleasa de public si se dovedeste a fi fie neinteleasa, fie neacceptata de politicieni. Logica afirma ca triumvira­tul format pentru guvernarea Romaniei – Traian Ba­sescu, PD-L, PSD – trebuie sa functioneze in 2009 in asa fel incat sa satisfaca atat interesele celor trei membri ai sai, cat si pe cele ale populatiei. Logica politica afirma ca acest lucru este posibil, cu conditia ca membrii triumviratului sa se respecte unul pe celalalt si sa nu incerce sa modifice echilibrul de putere creat. In acest mo­ment, oricine incearca sa-l modifice pierde si va fi eli­minat din campionat. PSD a inteles si asta explica neasteptata sa unitate impotriva unui act de indisciplina, altfel neimportant. Mai ramane ca aceeasi logica sa fie inteleasa si de Traian Basescu si de Emil Boc. Nu este simplu. Traian Basescu a fost obisnuit sa castige politic fortand regulile jocului. Se intampla si in sah, unde jucatorii au ajuns celebri facand sacrificii spectaculoase, cu urmari favorabile. Dar exista o limi­ta care nu poate fi depasita fara consecinte grave. Aceasta este situatia axei Basescu-Boc in prezent. Au atins limita, iar prin reactia PSD au primit semnalul necesar. Acum, sau fac un pas inapoi, sau pierd. Partea proasta este ca, daca ei nu fac ce trebuie, pierde si Romania. Un cost greu de acceptat.