Zilele astea se implinesc 65 de ani de la Conferinta Mondiala de la Yalta, o micuta statiune balneara la Marea Neagra, din Crimeea. Desi mica, statiunea apartinand azi Ucrainei a cunoscut oameni mari acum 65 de ani cand, in jurul mesei de discutii s-au strans Stalin, conducatorul Rusiei sovietice, presedintele SUA, Roosevelt si primul ministru britanic, Churchill. Scopul acestei intalniri care a durat o saptamana, intre 4 si 11 februarie 1945, cu putine luni inainte de victoria finala asupra lui Hitler, a fost impartirea lumii intre invingatori. Alianta avusese castig de cauza, putea acum sa-si capete recompensa postbelica. Churchill, care se voia reprezentantul neincoronat al Europei si manipulatorul numarul unu, cum credea el ca fusese si cu Hitler, se intalnise cu ceva timp inainte cu Stalin la Moscova. Roosevelt era cam agasat de zelul de mare combinator al lui Churchill care se dorea mediator la discutiile intre SUA si URSS, motiv pentru care il si faultase in relatia cu Moscova. Presedintele american ura modul alambicat si dezlanat in care actionau europenii. Si nici despre Churchill nu avea cele mai favorabile aprecieri. Declansarea celui de-Al Doilea Razboi Mondial poate fi pusa pe seama ingamfarii si arogantei seculare a britanicilor, daca privim azi documentele istorice. Spiritul americanilor, mai dintr-o bucata, mai pragmatic, a primat in cele din urma. Stalin a obtinut ceea ce voia: tarile pe care le cucerise in timpul inaintarii spre Berlin, Roosevelt a obtinut acordul de a controla Japonia dupa capitulare, iar Churchill a obtinut Grecia. Grecia, singura tara din Balcani care nu urma sa cada in vartejul comunist pe care Stalin il planuia. Istoria e cinica, o impartire a viitorului unor tari este si ea cinica, dar si mai cinica este modalitatea prin care cetatenii unor tari au trebuit sa indure destinul pe care nu ei si l-au ales. Pe cine intereseaza ce a obtinut Churchill? Important este ca a pierdut si natiuni intregi au avut de suferit din aceasta cauza. Churchill il banuise pe Stalin de aliante cu Hitler, chiar dupa invadarea URSS de catre armatele germane. Tot el visase la o debarcare in Balcani in locul celei din Franta. El era anticomunist, cum era si Hitler, abordand politic subiecte care erau doar militare. Nu a contat ce a visat Churchill, un prim-ministru terorizat de bombele V1 si V2 care cazusera peste Londra si care fusese la un pas micut de un dezastru urias. Pe hartia despre care vorbesc multi dar pe care n-a vazut-o nimeni, a obtinut Grecia. Restul tarilor, Romania, Ungaria, Cehoslovacia, Polonia si o parte din Germania cadeau sub influenta URSS. Asadar, nu Yalta a divizat lumea, cum titra o emisiune a unui canal frantuzesc de televiziune, ci interesele imediate ale unor invingatori. E adevarat ca atunci cand scapi Europa de o mare pacoste trebuie sa iei si laurii. Dar de fiecare data, cetatenii cei mai umili, cei care umplu campurile de lupta, si cimitirele, si care razbesc prin urmasi sunt cei care suporta deciziile gresite sau nu ale conducatorilor. In tot acest carusel, ceea ce ne-a lipsit noua, ca romani, nu a fost spatiul binecuvantat, bogatia subsolului sau armonia reliefului, ci tocmai conducatorii. Pentru aceasta nevolnicie, generatii intregi de oameni simpli au avut de suferit. Capriciile aberante ale conducatorilor au fost platite de oamenii simpli.
Pe cine ar trebui eu, cetatean simplu, sa trag la raspundere si sa primesc recompense morale si materiale asa cum primeste, sa zicem, un ins care se intoxica grav cu o inghetata? Daca aluneca pe gheata in fata unui magazin si-si rupe piciorul, un cetatean primeste despagubiri de la patronul magazinului. Regula asta a despagubirilor este o caracteristica a sistemului capitalist. Dar un om care a trait intr-o tara capitalista si intr-o dimineata se trezeste intr-un sistem bolsevic, comunist, de la cine primeste despagubiri? Cine ne despagubeste pe noi ca am trait, fara sa ne intrebe cineva daca vrem, fara sa ni se dea alternativa, intr-un sistem comunist? Suntem noi, oamenii simpli, de vina cu ceva? Si dupa ce ca am trait cum am trait, in “lagarul comunist”, fara nicio vina, timp de 50 de ani, a trebuit sa ne bucuram si de dispretul Occidentului capitalist! Aici e cinismul maxim, nu la impartirea sferelor de influenta intre marile puteri, acum 65 de ani, la Yalta. Occidentul, si mai ales Roosevelt, a aruncat cele trei tari baltice, atat de curtate azi de urmasii lui mai ales pentru pozitia geostrategica, in bratele comunismului sovietic si nimeni nu e gata pentru a oferi despagubiri. Occidentul capitalist, reprezentat de combinatorul Churchill este vinovat si pentru ca i-a permis ascensiunea lui Hitler si apoi urmarile razboiului mondial declansat de acesta, dar si pentru ca apoi a oferit pe tava destinul unor oameni pe care nu-i vazuse niciodata si de care nu raspundea. Pentru a scapa el basma curata, Occidentul a dat pe mana lui Stalin tari intregi si timp de 50 de ani a intretinut un Razboi Rece din care ei, occidentalii, au avut de castigat iar noi, cei care fuseseram natiuni prospere inainte de razboi, am cazut in cea mai neagra noapte. 50 de ani, ei au fost bogatii, superiorii de capitalisti, iar noi, cei lasati in lagarul lui Stalin, eram amaratii de comunisti! Cu asta ne-a fericit Occidentul timp de 50 de ani, cu asta ne fericeste si acum: ei sunt cei intrepizi, flexibili, inovatori; noi, cei inerti, cu mentalitati inghetate. Si doar cand suntem pe malul unui lac, lucrurile se vad in adevarata lumina. Adica invers.