Dupa fericirea cu artificii si sampanie a debutului de an european, ne trezim treptat-treptat la realitate si incercam sa ne racordam din mers la exigentele impuse de conditia noastra de membri ai UE. Si nu-i deloc simplu, cu atatea reguli noi, cu o puzderie de restrictii si, mai ales, cu piedicile pe care obisnuim sa ni le punem singuri. Discutandu-se in aceste zile despre nevoia logica a unei strategii de post-aderare, ar trebui sa ne intrebam de ce n-a fost ea elaborata anterior momentului aderarii, in asa fel incat acum sa stie tot romanul ce are de facut, ce i se permite si ce nu, de unde pana unde se poate misca prin Europa doar cu buletinul s.a.m.d. Cum insa toate aceste lucruri se afla abia acum si cam toate provocand scandaluri, iata-ne luati, de fapt, pe nepregatite, dar nu numai pentru ca populatia n-a fost informata din timp, ci si sau mai ales din cauza ca institutiile se dovedesc nepregatite. Cel dintai semnal dramatic a fost cardul european de sanatate, care a generat confuzie, cozi si nervi, pana cand ministerul de resort a explicat cetatenilor ca, deocamdata, se poate folosi fara probleme si asigurarea medicala traditionala, cu care s-a putut calatori si pana acum peste hotare. Chiar si asa insa, raman in suspensie atat durata de valabilitate a cardului, restransa la numai sase luni, ca si platirea acestuia, masuri considerate arbitrare, daca nu chiar ilegale, in raport cu practica din tarile UE.
Al doilea semnal penibil a privit taxele asa-numite de tranzit si cele de ecologizare, care ne-au facut deja de rasul Europei, obligand guvernul sa constate abia acum, dupa atatea scandaluri, ca decizia de anulare, luata ieri, ar fi trebuit oficializata si pusa in practica exact din noaptea de Revelion. Si s-a declansat deja actul al treilea, care priveste taxele speciale percepute autoturismelor la prima inmatriculare, potrivit unor criterii care contrazic flagrant practicile europene. Marea golanie financiara - aranjata in culise, de importatorii de masini noi cu autoritatile guvernamentale -, prin care autoturismele second-hand, cumparate din alta tara, sunt supuse unor taxe exorbitante, seamana deja cu un aranjament de tip mafiot. Este edificatoare declaratia lui Laszlo Kovacs, comisarul european pentru taxe si impozite, care anunta onor specialistii de la Bucuresti, ca practica europeana este ca la masinile vechi sa se aplice taxe mici. Normal, dar nu si la noi unde, potrivit aranjamentului pomenit mai sus, cu cat masina e mai veche, cu atat taxa e mai mare! Chipurile ca sa scada poluarea, ideea in care s-a trezit ieri si Videanu sa anunte ca va interzice intrarea in Capitala a „rablelor” invechite si poluante. Nimic mai tragicomic, dar tipic pentru acest cel mai ineficient si mai caraghios primar al Bucurestilor. Pana sa interzica el intrarea masinilor vechi in Bucuresti, ar trebui sa faca un inventar al parcului auto detinut de cetatenii Capitalei, cerand Consiliului o hotarare prin care automobilele mai vechi de, sa zicem, un deceniu, sa fie scoase din circulatie! As vrea sa vad si asta, daca se va intampla vreodata, dar, pana atunci, baiatul de la Videle trebuie readus si el cu picioarele pe pamant, iar daca tot mimeaza ca are grija de mediul Bucurestiului, sa ia macar masurile primare: maturat, spalat, cu strazile reparate, canalizate si luminate. Pana atunci, sa trecem in inventar si aceasta noua „gaselnita” absurda, prin care autoritatile care nu-si vad de treaba incearca sa se dovedeasca mai... europene. Asa ne-am mai trezit noi, la inceput de an, cu cresterea brusca a unor taxe si impozite care n-au nimic comun cu Europa, asa s-a lansat si obligativitatea asigurarii locuintelor, inclusiv a celor, foarte multe, care sunt de-a dreptul insalubre, asa s-au facut cozi imense si la birourile de evidenta a populatiei, intrucat romanii nu stiau ca pot pleca din tara decat cu buletinul de tip nou etc. Sunt multe, prea multe „scapari”, care vin, din pacate, sa complice si mai mult un standard european pe care romanul se straduieste sa-l indeplineasca. Cand insa acestor exigente li se adauga presiuni suplimentare, abuzuri ale unor institutii si obligativitati emise in virtutea unor interese de grup apare uriasul risc al euroscepticismului. Care ne paste tot mai mult si mai serios, la nici doua saptamani de bucuria momentului intrarii in Europa. Necazul e ca totul vine de la noi insine sau, ca sa folosim o vorba consacrata, ce-si face omul cu mana lui...