Dupa cum anticipam ieri, scandalul de spionaj se dovedeste drept ceea ce a si fost, de fapt, iar cine se mai chinuie sa dreaga busuiocul se umple deja de ridicol. Spun asta pentru ca, e tot mai evident, din momentul in care lucrurile au devenit clare, fiind previzibil ca se ajunge la punerea sub acuzare, la ordonantele de retinere si la mandatele de arestare, s-a pus in functiune mecanismul contraatacului, care este impresionant de amplu si de agresiv. Prima idee contestata vehement este tocmai cea a actelor de spionaj economic. Ea sperie pur si simplu si are, fara discutie, un puternic impact atat pe plan intern, cat si international. Cum insa nu suntem nici prima si nici ultima tara in care se desfasoara asemenea actiuni, nu cred c-ar trebui sa se mai mire nimeni. Sigur insa ca pentru noi, romanii, e vorba despre o premiera absoluta, cel putin dupa decembrie 89, iar asta bulverseaza intr-atat incat ajungi sa-l vezi pana si pe ministrul Berceanu ca ia peste picior acuzatia de spionaj, demonstrandu-ne ca l-a citit chiar pe Haralamb Zinca. Ala de la Petrom sau celalalt, de la Radiocomunicatii? Ce-ar trebui citit insa in acest moment, ar fi acquis-ul comunitar, la capitolul Concurenta, unde inclusiv ministrul Berceanu s-ar putea trezi cu mici surprize, in masura sa-l faca sa-si muste limba. Si-apoi, nu vad de ce s-ar speria toata lumea de acuzatia de spionaj, pe care, potrivit declaratiilor oficiale de la Parchetul General, anchetatorii de la DIICOT au formulat-o pe baza de documente, ba si pe inregistrari telefonice, care se pot dovedi de-a dreptul explozive. Oricum, a venit vremea ca SRI-ul sa-si demonstreze efectiv capacitatea profesionala, pentru ca de probele pe care le-a furnizat procurorilor depinde practic totul. Mi se pare, deci, extrem de greu de presupus ca si SRI-ul si Parchetul General sa sustina unul si acelasi lucru fara sa dispuna de argumente solide si de acoperirea legala absolut necesara. Cat despre cei care ne tot vorbesc despre „scurgerile de informatii”, pentru a evita termenii mai duri de spionaj si de tradare, nu numai ca sunt de plans, dar ar putea sa fie priviti cu zambete condescendente. Prietenii stiu de ce!