In vreme ce vorbim deja apasat in numele democratiei romanesti, voci care se vor profesorale incearca sa faca o anume ordine in capul simplului alegator. Acesta trebuie sa inteleaga - o data si-o data, nu?! - ca modelul care ni s-ar potrivi ca o manusa, noua, romanilor, se cuvine livrat exclusiv de mica grupare care se confunda singura cu societatea civila. Spre disperarea ei, insa, Mona Musca si-a reluat ascensiunea, Gigi Becali nu se mai opreste, iar Dan Voiculescu a castigat 25% la incredere, de cand a fost botezat “Felix”. O fi inexplicabil, poate, dar efectele continua sa ramana inverse celor asteptate. Si recomandate constant. Potrivit sugestiilor, la varf ar trebui sa acceada constant un fin intelectual de dreapta (in lipsa de oferte efective, merge si jumatate-dreapta), care sa nu fi fost nici pecerist, nici utecist, sa nu fi colaborat cu vreun fel de securitate si sa vorbeasca fluent macar doua-trei limbi straine s.a.m.d. Sigur ca, pentru completarea (sau corectarea!) modelului ideal de super-om politic, ar mai fi de spus destule alte lucruri, dar nu ele sunt esentiale acum. Ce ne intereseaza priveste realitatea amara ca sus-numita societate civila, care ne avanseaza periodic cate un model, e si prima care il abandoneaza, dupa ce ni l-a recomandat! Asa s-a intamplat cu mai toti fruntasii perindati in fruntea tarii, de la Emil Constantinescu, la Victor Ciorbea si Radu Vasile, pentru a ajunge acum la Traian Basescu, Tariceanu si Stolojan, plus o serie intreaga de ministri mai vechi sau aflati inca in functii. Problema e ca, totusi, daca stanga ii contreaza din principiu, electoratul lor, de dreapta, ii dezavueaza, parasindu-i paradoxal pe baza deziluziilor marturisite exact de cei care i-au recomandat. Iar fenomenul se repeta acum aproape identic cu intervalul ‘96-2000 tocmai pentru ca grupul de presiune din asa-zisa societate civila s-a scindat si el, chiar inainte de a se fi rupt oficial alianta portocalie! Deci, e deja evident, nu politicul a gene-rat despartirea apelor “civile”, ci dimpotriva, dezintegrarea aliantei a pornit chiar de acolo,cu consecintele care se constata. Sa se fi schimbat insa Basescu sau Stolojan fata de campania din 2004? Nu cred, cum nici Tariceanu nu e altul decat cel care a fost atunci, cand se abtinea sa nu rada cand se producea marea rocada inlacrimata la varful D.A. In schimb, observam ca din spatele celor doua tabere s-au produs replieri interesante si sugestive, mergand pana acolo incat unii au facut “rocada mica”, cu o usurinta uimitoare. Iar procesul continua de-a dreptul bulversant, marcat inclusiv de pozitiile exprimate cu prilejul desemnarii noilor sefi ai SRI si SIE, ceea ce ar putea sugera continuarea. Adica? Incepem sa observam ca PSD-ul, marele dusman politic, tinde sa devina marele posibil partener al uneia dintre cele doua tabere, dar pentru care anume e inca prea devreme sa precizam. Oricum, amenintat de scorul din sondaje, de presiunea lui Ion Iliescu si de congresul extraordinar, Mircea Geoana a reiterat in week-end, apasat, ca adversarii PSD raman tot Traian Basescu si Calin Popescu Tariceanu. In consecinta, nu mai ramane decat sa asteptam sa vedem cu care dintre ei va face rocada. Desi cu Cotroceniul e nitel cam greu!