Ceea ce se intampla in sistemul nostru de sanatate tine deja de bolile mintale. Nebunie la pachet, cum s-ar spune, de vreme ce ministrul Nicolaescu a dorit sa-si asume angro asa-numita reforma. Esenta marilor manevre este ca, pornind de la un contabil de meserie, transformam spitalele in institutii financiare, bisturiul se schimba cu abacul, directorul isi pune un creion chimic dupa ureche, iar doctorul la care se face coada trebuie sa intre in audienta la managerul care priveste spitalizarea ca pe o afacere. Vai de capul romanilor cu o asemenea reforma, care presupune acum si trimiterea la pensie a medicilor de 62 de ani si a doctoritelor care au doar 57! Iti sta mintea-n loc cum de s-a putut ajunge la o asemenea aberatie, in conditiile Romaniei europene, unde detinem probabil recordul absolut in materie de prea multi cetateni pe cap de medic. Adica, intelegeti, noi scoatem din sistem medici in putere si cu experienta, trimitandu-i la pensie, ca sa facem loc celor abia iesiti de pe bancile facultatii, pentru care debutul in meserie inseamna si experimente, si rateuri, si deci riscuri suplimentare. Mai pe romaneste, tanarul stomatolog iti poate scoate din greseala sau emotie maseaua de alaturi, mai uita cate un pansament sub o incizie, daca nu cumva si cate-o penseta, intamplari deloc rarissime. Nici macar acestor medici la inceput de drum nu le poate conveni realitatea ca taie pacientul fara sa aiba alaturi ochiul profesorului si sfa-tul acestuia. Dar ministerul si ministrul de sorginte contabiliceasca socotesc probabil ca nici nu conteaza si ca ne putem intoarce linistiti la moasa comunala, ba chiar o putem ridica la rang de specialista nationala. Ea stie cel mai bine cum sa puna prisnite si ventuze si cum sa dezinfecteze o rana cu apa fiarta, ca de alcool medicinal nici nu mai poate fi vorba, cand colegul lui Eugen Nicolaescu, marele finantist Sebastian Vladescu, a bagat taxa pe viciu pe orice lichid cu niscaiva grade tarie, fie el si banalul spirt. De aia nici de leacuri naturiste n-o sa se mai atinga bietii pacienti romani, ca o tinctura de propolis o s-ajunga cat litrul de palinca! Asa ca ne intoarcem la culesul musetelului, adevarat sport national inainte de ‘89, ca tot nu avem parte de medicamente compensate si gratuite. De fapt, aici e marea drama a sanatatii si de aici trebuia pornita reforma, nu cu destituiri, inlocuiri si vendete personale. Sigur ca nu sunt bani suficienti – si nici nu vor fi prea curand! - sigur ca romanii sunt campioni europeni la boli cardiovasculare, cu terapii costisitoare, dar a lasa problema tratamentelor de stricta necesitate pe plan secund, pentru a da prioritate decapitarii spitalelor, asta mi se pare curata prostie. Cum mi se pare de neacceptat scoaterea de pe lista gratuitatilor a unor medicamente indispensabile supravietuirii celor care au suferit atacuri cerebrale. Sa-i sacrificam pe acesti oameni numai ca sa “taiem risipa”? In plus, domnul ministru Nicolaescu vrea sa mute responsabilitatea plafonului de medicamente compensate de la farmacii la medicii de familie, pe motiv ca asa ar fi practica europeana, insa doctorii se opun ideii de a decide ei pe cine sa salveze si pe cine sa lase sa moara, ca n-ajung banii. Juramantul lui Hipocrat ii obliga sa incerce sa-i ajute pe toti pacientii, iar sarcina ministrului si a ministerului e sa propuna solutii, nu sa paseze raspunderea. Caci pana la urma de-asta se face reforma, fie ea si la pachet sau scoasa cu forcepsul, de vreo moasa nepriceputa.