Ar fi timpul ca acest balci mediatic si politic-justitialist care il are drept protagonist pe fostul prim-ministru Adrian Nastase sa se mute din paginile ziarelor si de pe ecranele televizoarelor acolo unde este locul analizarii faptelor care l-au generat: in aula unei instante si intr-o sedinta - ordinara sau extraordinara - a conducerii PSD. In primul caz ar fi necesar ca in scurt timp cei ce se ocupa de instruirea acelei problematici testamentare cu aspecte obscure, devenita telenovela nationala, sa se pronunte, cu legea in mana si nu cu ea agatata de pagina unui cotidian Nu este exclus ca din punct de vedere formal cei care au cerut lamuriri presedintelui executiv (autosuspendat ieri) al PSD, in numele legii sa ramana in mana cu un pumn de muste “nerelevante penal”. In justitie nu se construiesc acuzatii pe principiul “nu se putea sa nu fie asa cum ni se pare”, sau “nu se putea sa nu fie asa cum ni se spune”. Ar fi de presupus ca o persoana neindoielnic inteligenta precum dl A. Nastase nu a fost atat de luata de valul stupiditatii neglijente de care dau, nu arareori, dovada politicienii aroganti sau intepeniti in fotolii cu girofar incat sa nu “blindeze” juridic mostenirile - inclusiv cele cusute cu ata alba - familiei. “Diavolul - scria cineva - se ascunde in detalii”.
Ar mai fi de presupus, pe de alta parte, ca intr-o tara cu “economia de piata functionala” - certificata ca atare de organisme internationale - si democratia ar trebui sa fie la fel de functionala. “Certificatorii” de la Bruxelles ai starii economiei Romaniei se pare ca nu sunt pe aceeasi lungime de unda cu “certificatorii”, din acelasi oras, al starii democratiei Romaniei: sincronizarea proceselor care fac apta tara sa intre UE, se pare ca ii intereseaza mai mult pe cei din urma citati, ceea ce ni se pare chiar curios. De altfel, in Romania de astazi multor oameni politici ai momentului inca nu le este limpede - si suntem siguri ca afirmatia noastra este corecta - in raport cu ce anume principii isi regleaza democratia mecanismele. Noi de mai multa vreme avem suspiciunea ca s-a raspandit parerea ca acestea din urma sunt surogatul principiilor care regleaza economia - motorul si etalonul, conform gandirii materialist-dialectice, evolutiilor sociale. Ca atare, si sistemul democratic ar functiona - conform acestei proiectii - conditionat de jocul cererii si ofertei (politice), interne si mai ales externe: doar traim in epoca tuturor deschiderilor, a “europenizarii”, a globalizarii etc. Cu alte cuvinte, am putea afirma, fara teama de a gresi, ca Romania de astazi se afla in “Epoca democratiei de piata”. Saltul de la Epoca de Aur la aceasta Epoca a fost intr-adevar spectaculos. Pana si unele schimbari in starea patrimoniala a unor persoane de varsta a treia vin sa confirme afirmatia noastra: in cativa ani, multe mame ultra-sarace - precum aceea a unui onorabil lider PSD dintr-un orasel ce risca a deveni in imaginarul popular o capitala provinciala simbolica a pungasiei administrativ-politice - au devenit posesoare de palate si terenuri valorand milioane de euro; cohorte de matusi neajutorate de prin cartiere periferice - printre care aceea numita Tamara, pentru care un nemuritor poet rus pare sa fi scris, anticipandu-i faptele de viata, celebrele versuri:
“Tamara sade la fereastra/ Si plange-n linistea sihastra” - si-au scos de sub saltele bijuteriile si galbenii pentru a caror detinere, in anii Socialismului triumfator se faceau ani buni de temnita grea, precum i s-a intamplat unchiului meu Ion Carstoiu din Targoviste, recalificat tamplar la penitenciarul din comuna “I.L. Caragiale”, in urma vanzarii a catorva “cocosei” scosi din intunericul subsolului pentru a-si intretine familia.
Precum se stie, chiar si in “economiile de piata functionale” se ivesc disfunctionalitati. Aparitia lor nu are semnificatia unei crize ireversibile “de sistem”; sunt insa indicatorul sigur al faptului ca functionarea lui este tulburata de unele manifestari mai mult sau mai putin (o stabileste justitia Statului Democratic) banditesti. “Bula” bursiera creata de speculatiile in jurul noilor tehnologii in anul 2000, soldata cu pierderi enorme pentru un numar imens de mici detinatori de economii, a avut caracteristicile unui fenomen aflat atat la limitele legalitatii, cat si intre hotarele banditismului. Cineva oferea fum si credulii cumparau pana mult dincolo de capacitatea de emisie a sobei. Celelalte scandaluri financiare internationale tip Enron, Parmalat etc. s-au bazat pe principii asemanatoare. In toate cazurile citate a urmat o prabusire din varfurile piramidei economice a “creierului afacerii”. Unele dintre aceste “minti stralucite” sunt la racoare; altii isi asteapta randul la prezentarea in fata completelor de judecata imbracati in haine vargate sau in civil (arestati “la domiciliu”, in libertate). Sistemul “democratiei functionale” a aplicat in raport cu acestia principiile legii; in plan practic, ele au fost traduse prin “sacrificari” publice, pe altarul legilor. Ele au fost evitate “in extremis” de aceia care desi au contribuit la destramarea - prin comportari incorecte - functionarii “jocului cererii si ofertei”, aveau pozitii mult prea puternice in interiorul sistemului “democratiei de piata” pentru a fi striviti chiar de mecanismele acesteia. Alianta subterana intre actorii principali de pe scena “economiei de piata” si cei chemati - in virtutea “ofertei politice” receptionate de populatie precum intampinare si raspuns la propria cerere-exigenta - sa supravegheze aplicarea principiilor ce regleaza functionalitatea acesteia, poate avea efecte devastatoare asupra sistemului democratic. Presedintele Traian Basescu ne-a tot instruit in ultimul an in legatura cu sensul notiunii de “sistem ticalosit”. Daca noi am inteles bine, acesta ar fi un “sistem” la crearea si la mentinerea pe picioare caruia Domnia Sa, om dintr-o bucata, nu a participat. Faptul nu poate decat sa ne bucure, desi unele indoieli sunt legitime chiar si in ce-l priveste: sindromul bunastarii care l-a lovit pe Adrian Nastase nu l-a ocolit nici pe Domnia Sa. Despre acest fapt insa se vorbeste mai putin, deoarece “oferta” democratica propusa Natiunii de Presedinte este, pentru moment, ceva mai promitatoare decat aceea facuta de “elita de banditi” (expresia apartine presei germane) care a guvernat Tara inainte de decembrie 2004. O “elita” in capul careia unii dintre actualii oameni politici aflati “la putere” cred ca este necesar a fi aruncate toate responsabilitatile privind neimplinirile individuale si colective ale membrilor comunitatii nationale, pentru mai multe motive, dintre care citam doar unele: faptul ca in anul 2005 ritmul de crestere a economiei Tarii este indiscutabil mai mic decat in 2004; faptul ca raportul intre dezinflatia programata si dezinflatia realizata nu este cel propus; faptul ca investitiile straine din anul trecut nu au urmat cursul prevederilor optimiste ale factorului de guvernare; faptul ca in pofida reformarii (prin metodologii suspectabile de “partizanat”) unor institutii (precum aceea a prefectilor), tara continua a fi administrata “dupa ureche” si pe criterii “amicale”, doar aparent alternative fostelor criterii clientelare.
Scoaterea, chiar si temporara, din circuitul politic al lui Adrian Nastase nu elimina consecintele pe care le-a avut, le are sau le va avea asupra economiei Romaniei si democratiei din Romania existenta “sistemului ticalosit”, intrepatrunderea intre politica si afaceri intre sfera activitatilor puse in slujba societatii si a celor puse in slujba profitului individual. Nu ni se pare ca in 2005 s-ar fi produs in guvernarea Romaniei acea limpezire de principii in masura sa transforme actul de justitie care il vizeaza pe Adrian Nastase, intr-un act purificator al sistemului. Nu dorim a intra in amanunte: o vor face alti colegi mai tineri si mai experti, cu sprijinul eventual al acelora antrenati sa priveasca prin gaura cheii atunci cand este lasata in mod special neacoperita. Noi ne marginim sa constatam ca influenta pe care si-o manifestau anterior asupra politicii personaje care reprezentau un spectru larg, intern si extern, de interese economice, a fost inlocuita de influenta altor personaje, dintre care unele stau chiar in Guvern sau sunt foarte apropiate de conducerea acestuia. Acest fapt este de natura sa-i linisteasca relativ pe acei colaboratori ai fostului Prim Ministru care si-au vazut, aflati la guvernare, de propriile afaceri protejandu-le si pe ale unora dintre cei care acum, datorita legaturilor lor organice sau chiar prezentei lor in randurile celor ce se prezinta precum inspiratori ai idealurilor de reformare ale “sistemului”, ar trebui, in mod logic, sa restituie serviciile ce le-au fost facute candva. Iesirea din scena - nu stim cat de temporara - a lui Adrian Nastase pare a fi doar preambulul unei sacrificari rituale menita a intretine, in randurile Puterii si Opozitiei, iluzia reformarii “sistemului ticalosit” la care se refera, fara a avea titluri suficiente pentru a-l critica, Presedintele. Pentru a fi reala, reformarea acestuia ar trebui sa fie bipartizana, sa nu-i excluda de la sacrificarea efectiva pe protagonistii distrugatoarei, pentru functionarea societatii democratice, invadarii sferei politicului de catre exponentii cercurilor de interese economice. O invazie care nu a avut loc doar intre anii 2000 - 2004. “Democratia de piata” din Romania nu poate fi reformata prin sacrificari rituale, momentan mediatice.