|
Dincolo de oglinda
Socializati pierderile! Pastrati profiturile!
Gabriela Cretu
Bursele s-au cutremurat. Parlamentul European a avertizat! Guvernele s-au mobilizat. Consiliul European s-a reunit. George Bush ii invita pe Sarkozy si Barosso, ca sa puna lumea la cale. Bancile iau masuri. Inca o data, regula capitalismului a fost aplicata: profiturile se privatizeaza, pierderile se socializeaza.
Sub tensiunea momentului, intretinuta de stirile care se succed cu rapiditatea pe care secolul nostru o permite, nu am avut timp sa reflectam nici pe cine salvam, nici daca mijloacele sunt adecvate. Important era sa actionam! Sustinerea acestui fapt a fost quasi-unanima.
Drept urmare, nimeni nu a intrebat cum se poate sa se opreasca, cu mijloace nationale (chiar si coordonate), o criza ale carei cauze sunt supra-nationale(le). Pentrul uzul nestiutorilor, topul primelor 100 de puteri economice ale lumii a inclus, incepand cu anul 2000, mai multe companii decat state. In 2007, cel putin 33 de transnationale aveau o cifra de afaceri anuala mult mai mare decat PIB al Romaniei; din 150 entitati ierarhizate in functie de puterea economica, 95 erau companii si doar 55 tari...
Criza financiara actuala nu s-a produs pe principiul dominoului, ca in trecut. Falimentul unor agenti economici importanti genera dificultati in lant pentru alti agenti, printre care si banci, se pierdeau economiile tezaurizate acolo, scadea cererea si alti actori isi reduceau activitatea sau dadeau faliment etc... Cauzele ei tin de constituirea unei alte economii, paralele - cea a marilor corporatii transnationale. Ea se sustrage reglementarii si controlului statale si asculta de propria si unica ei lege – cea a profitului maxim.
Voci timide au pronuntat si la noi in aceste zile un cuvant bine cunoscut prin alte parti – neoliberalism. Daca liberalismul are de-a face cu libera concurenta si libera initiativa, atunci ceea ce se intampla in economia mondiala nu are nimic in comun cu liberalismul (nou sau vechi); are insa legatura cu concentrarea intregii puteri economice si, pe cale de consecinta si a celei politice, in mainile a foarte putini. Nimeni nu s-a intrebat care mai este statutul actual al acelui articol din Tratatul Uniunii Europene care stabileste libera concurenta drept principiu al pietei interne europene si interzice orice ajutor de stat. Fundamentalistii liberei concurente, calaii subventiilor si ajutoarelor de stat, in frunte cu Comisia Europeana, nu par deranjati de evenimente.
Toti par dispusi astazi sa o parafrazeze pe Madeleine Albright care marturisea odata, cu ceva nonsalanta si mult cinism, ca in privinta principiilor de drept international “...aplicam solutia multilaterala (hotarari ale ONU - n.a.) cand e posibil. In celelalte cazuri, actionam dupa cum interesele natiunii noastre o dicteaza”.
La Parlament, trei teme au concentrat (sau nu) atentia. Doua zile am discutat, impreuna cu colegi din parlamentele nationale, despre soarta serviciilor publice in Uniunea Europeana. Marele val al privatizarilor de succes (nimeni nu a specificat vreodata pentru cine era succesul) le-a facut din ce in ce mai inaccesibile si nu in mod obligatoriu de mai buna calitate.
Violenta asupra femeilor a fost un alt subiect important de pe agenda; era vorba de violenta care se exercita in familia despre care se vorbeste ca despre Raiul pe pamant. Despre femei, bineinteles ca vorbeau doar femeile; barbatii nu participau la audierea publica. Doar vicepresedintele Comisiei Europene, Jacques Barrot, ne-a onorat cu doua ore de motaiala si unele vagi promisiuni de armonizare la nivel comunitar a legislatiei referitoare la violenta domestica.
Intr-o alta sala vorbeau batranii; tot singuri. Despre rolul si conditia lor in societate. Studiile prezentate, pozitiile exprimate, erau foarte umane, interesante si utile deciziei politice. Se bucurau ca s-au intalnit – erau reprezentanti din multe tari europene – si ca-si pot impartasi problemele, ca pot comunica la nivel inalt. Doar vreo doi deputati si cativa asistenti ii ascultau. Cine sa se mai gandeasca in aceste zile la asemenea probleme “marunte”?! Sloganul la moda ar putea fi: Privatizati-va necazurile! Socializarea lor ne irita. Avem probleme mai importante...
|