Traim intr-un stat filotim care face fapte prea minunate, podidit de o mare iubire de oameni. E un stat ultraintelegator cu multe categorii, un stat care sprijina si ajuta.
Bunaoara, prin intocmirea lui, el da voie sa te ridici la lefuri si pensii nemaipomenite, chiar daca munca ce o faci n-are o mare relevanta, nu aduce sporuri, ci dimpotriva, ruineaza si pagubeste intreprinderea. Asa e statul nostru, filotim, cu cat il ruinezi mai tare, cu atat iti mentii sansele de inaintare in rasplata sociala. Te trezesti cu sute de mii de lei pe luna fiindca ti-ai prapadit institutia sau intreprinderea. Daca esti “baiat destept”, ti se ia in consideratie desteptaciunea si ai rasplati babane; tot asa, daca dai sentinte dupa spranceana. Daca apuci sa calomniezi, ti se iarta, la incest la fel, la crime statul se poarta cu mila, intelege, la atrenamente nu se baga, de amabil ce e!...
Imi spune unul ca dam electricitate preferential, nu chiar la ai nostri, ci la altii; o cunostinta mi-a relatat ca dam si unui stat vecin apa pentru irigatii la un pret mult mai mic decat la noi, unde seaca recoltele. Suntem filotimi, ce mai!
Cand am avut mari combinate, gen Comtin, ne-am induiosat profund ca altii n-au, si l-am desfiintat pe al nostru, ca sa poata prospera si ei, saracutii. Acum ei au, iar noi nu. Ca sa poata totusi misca ceva cat de cat si la noi, am adus capitalistul strain si el si-a facut ferma lui, cu pamantul nostru, dar cu beneficiul propriu. Multi capitalisti am mai chemat si le-am pus in mana, de galantoni ce suntem, fabricutele si fabricoaiele noastre, unii cu gand sa se mai incropeasca, altii fugari. Si piata le-am deschis-o tuturor vraiste, pentru bucuria lor de musafiri deveniti gazde si pentru circulatia marfurilor europene, punandu-le pe ale noastre la popreala cu multa iscusinta si bunavoire. Am vazut ca altii n-au lemn, nici ca vor sa-l taie pe al lor daca-l au; am luat de la noi si le-am dat, cu toptanul, chiar daca ne-am chelit muntii. Inainte, cand eram rai, turcii ne cumparau sticla in special pentru ambalajul ei de lemn ceausist dat cu taraita; acum, statul filotim democrat lasa pe oricine sa taie si sa desfaca paduri romanesti in nestire, incat s-au umplut binalele si fabricile de mobila ale altora de lemn, de la dragalasii de noi.
Frumos, tandru se poarta statul si cu asa-zisele categorii defavorizate, oala mare in care baga tot mai multi. Se dau ajutoare sociale la herghelii de oameni, sa nu faca nimic, sa nu miste un deget. Mari cete din categoria “laet cu facalet” stau la umbra nucului batran si se aghesmuiesc in vederea facerii de copii cu pirandele respective, caci acest singular efort e bine rasplatit de statul filotim. Cine n-a ciordit destul si ajutat de politie, sau nu si-a facut palat din cersit apusean in numele comunitatii romanesti, ia o subventie buna de la colectivitatea noastra recunoscatoare, cu conditia sa nu puie mana la munca intr-o tara cu mii de campuri nelucrate si de drumuri nefacute. Dar cand esti boier, esti boier! Da, stat roman, caci ai de unde!
Cu inima de parinte se poarta statul nostru filotim si cu multele banci in care strainii fac prima si cara profituri, cand au. Cand profiturile astea se mai micsoreaza intrucat, mereu supt, sangele romanilor s-a mai subtiat si el amenintand cu anemia, simpaticul de stat roman in fond paternalist, desi liberal, se ingrijoreaza ca bietii investitori straini, altfel capatuiti, ar putea sa se resimta cat de cat de pe urma crizei mondiale, starnita de alti bancheri; si atunci ia, cu chiu cu vai, un alt imprumut de 20 de miliarde Euro, sa-i tie pe amaratii de bancheri straini si bancile lor zburatoare la pret, sa nu se mohorasca, mititeii de ei, ca le-ar putea scadea veniturile, inca babane. Statul filotim are grija si mila de acesti dulci vampiri strainezi, si de tot ce e suflare sugatoare din alta parte, lasand pe copiii nostri ticalosi sa poarte multi ani povara indestularii acestora. Mai frumos nu se poate!
Ba, totusi, se poate! Noi tinem foarte mult si la Europa, mititica de ea! Noi nu vrem sa-i facem suparare, ba dimpotriva, tinem s-o ajutam cu orice pret. Noi nu luam multe fonduri de la ea, ne poticnim, ni se zgarceste mana cand vrem sa intocmim proiecte si sa le umflam gologanul; dar de platit, platim la termen cat zice ea, cat ni se cuvine sa platim. Adica binisor mai mult decat primim. Adica noi intretinem si biata de Europa, asa, din mila, din filotimie, sa poata da, dragutica, celor care au.
Care au mai multa minte decat cretinii, lasii, cumparatii si sinucigasii de noi!