Fiecare mie de metri cubi de gaz rusesc costa statul roman 370 de dolari SUA (Gazprom preferand inca tranzactiile in moneda americana). Pretul pe care il platesc cetatenii, la care se adauga transportul si taxele este urias, printre cele mai mari din Europa, consecinta relatiei glaciale cu Moscova. Acest subiect “arzator” pentru 20 milioane de romani nu putea fi ocolit de decidentii zilei, care isi continua fara jena campania electorala. Miercuri seara, la o ora de maxima audienta, presedintele-jucator a abordat, pe langa alte teme care pot aduce puncte pretioase in sondaje, precum coruptia din sistemul juridic, cazul Teo Peter sau vizele pentru SUA, si pe aceea a pretului la gaze. Si cum populatia asteapta vinovati, Traian Basescu a aratat, se putea altfel?, catre PSD. Un secretar de stat din cadrul Ministerului Economiei si Comertului din perioada guvernului Nastase (pe numele sau Iulian Iancu), lasa sa se inteleaga seful statului, ar fi semnat, prin 2001-2002, un contract dezavantajos pentru Romania, prin care statul nostru era obligat sa negocieze doar prin intermediari cu... Gazprom. Milioanele de telespectatori, cei aflati in direct sau cei care au urmarit inregistrarile din cadrul emisiunilor informative si-au exprimat, in mod cert, revolta. “PSD? Iarasi PSD? Mari tunuri au mai dat si astia... Ii multumim lui Traian Basescu! Ce ne-am face fara el?!”, probabil ca si-or fi spus alegatorii. Mai mult, seful statului s-a angajat public ca va discuta, la proxima vizita la Moscova, despre necesitatea unui contract direct cu Gazprom. Tintele lui Basescu sunt evidente. Poate presedintele are dreptate, sau poate ca nu... Acuzele, insa, nu pot fi aduse doar de dragul unor ipotetice voturi. El a spus lucruri grave, pe un ton transant. Cati oare dintre cei care au privit spectacolul mediatic basescian s-au si intrebat daca acesta contine si un sambure de adevar? Nu multi, sunt convins. A doua zi, in virtutea echidistantei jurnalistice, am pus cateva intrebari si acuzatului. Contractul de care se vorbeste exista. Durata de 10 ani, de asemenea. Ca si conditiile umilitoare pentru Romania. Insa Basescu, potrivit lui Iancu, a omis cateva aspecte: data si numele semnatarului acestui contract. Nu a fost vorba, sustine Iancu, de 2001, ci de 1999, iar actorul principal nu au fost Iulian Iancu sau Dan Ioan Popescu, ci Radu Berceanu, ministru in Guvernul Radu Vasile la acea data. Acesta adauga ca in perioada de care vorbeste seful statului s-a incercat reluarea relatiei directe cu Gazprom si modificarea acelor “clauze devastatoare”. Nebuloasa pare totala, iar situatia naucitoare. Este imposibil de crezut ca presedintele, cu parghiile domniei sale, nu a stiut adevarul. Macar amicul sau in ale politicii, Radu Berceanu, sa se fi scapat si sa-i fi spus. Cat timp, insa, contractul respectiv nu va fi facut public, speculatiile se pot face la nesfarsit. Adevarul ramane, ca de obicei, greu de depistat in ceata postdecembrista...
Alta este insa drama societatii romanesti! Lupta politica depaseste orice fel de imaginatie. Dezinformarile, chiar minciunile, inunda zi de zi ecranele televizoarelor. Si astfel se explica, inca o data, de ce increderea in clasa politica ramane atat de scazuta iar cetatenii, scarbiti de aceste jocuri murdare, prefera sa nu isi mai exercite nici macar dreptul la vot. Si, totusi, pe cine mai reprezinta actuala clasa politica?