Cred ca marea pasiune a premierului Tariceanu ar trebui sa fie nu automobilismul, ci boxul. Nu exista pe scena politica un incasator mai rezistent decat seful Executivului. De peste trei ani se afla in fruntea guvernelor. Fie impreuna cu PD, UDMR si PC, fie doar cu formatiunea condusa de Marko Bela, Tariceanu le da colegilor sai o lectie de supravietuire politica. A incasat lovitura dupa lovitura de la Basescu si fostii sai aliati din Alianta D.A., insa a mers mai departe. S-a clatinat, a cazut, s-a ridicat, a strans din dinti si a repornit-o catre Palatul Victoria. Acolo, in luxosul sau birou, isi regaseste linistea. Priveste, probabil, pe geam, vede zeci de SPP-isti si jandarmi care vegheaza la linistea sa si realizeaza ca orice sacrificiu merita sa fie platit. Ce daca Basescu il executa non stop? Nicio problema. Inchide ochii, isi inchipuie un covor rosu care se intinde in fata sa, a domniei sale premierul, isi inchipuie vocile mieroase ale tuturor subordonatilor sai, si considera ca palmele politice nu mai sunt asa dureroase. Ce daca Boc, Stolojan, Geoana si ceilalti il critica, de asemenea, fara incetare? Ce daca pentru Guvernul pe care il conduce, sustinerea parlamentara este doar o himera? El, premierul, inchide din nou ochii si isi inchipuie ca este intr-o vizita, evident privata, la vreunul din saloanele auto din Europa. Este primit ca un sef de guvern, dar el nu a dorit, sunt convins, aceste onoruri... Din decembrie 2004, de la instalarea primului sau Cabinet, seful Executivului a cazut in toate capcanele politice ce i-au fost intinse cu abilitate, in special de seful statului. I-am reprosat multe presedintelui-jucator si in mod cert nu va scapa de criticile noastre atunci cand va gafa, dar trebuie sa admitem ca seful statului este un om politic redutabil, care isi pastreaza impactul electoral. Are capacitatea de a poza mai mereu in avocatul saracilor, un fel de Robin Hood modern care se lanseaza nemilos in lupta cu oligarhii Romaniei anului 2008, doar pentru interesul celor multi. Masca prinde, iar Basescu nu vrea sa renunte in ruptul capului la aceasta.
A vaslit impreuna cu Tariceanu impotriva valurilor politice. Au invins impreuna, desi fara negocierile lui Basescu, premierul ar fi fost si acum un simplu deputat. Scandalurile au aparut, insa, instantaneu. Rezultatele se vad acum... Vinovatii se afla pe urmele vinovatilor. Si la cum se comporta liderul PSD, Mircea Geoana, nici nu cred ca vor plati pentru guvernarea haotica. Cu toate acestea, in ultimul an, Tariceanu a incercat sa pozeze intr-un lider european, cu prestanta, care nu are timp de scandaluri politice. Cu toate acestea, seful Executivului, aflat pe toboganul pierderii credibilitatii si sustinerii in randul liberalilor, a incercat sa le arate acestora ca poate riposta. Ca vremea in care a fost umilit, a apus. Ca este cu adevarat lider. Vreau sa inchei doar cu un singur exemplu. Cazul Predoiu. O noua capcana a lui Basescu in care Tariceanu a cazut fara sa fie impiedicat de cineva sau ceva. Poate, doar de aroganta sa. A fost flatat ca poate discuta de la egal la egal cu presedintele si a uitat ca avea nevoie si de acceptul colegilor de partid. O eroare grava, care i-a redus serios actiunile in PNL. Ce sa mai vorbesc de incapatanarea in privinta taxei auto? Plangerea penala depusa de parlamentarii PD-L, evident la sugestia lui Basescu, arata ca drumul lui Tariceanu, cu sau fara girofare, spre Palatul Victoria devine tot mai nesigur pe zi ce trece. Tot raul spre bine, as adauga. Astfel, vizitele private la saloanele auto vor fi mai numeroase. Dar, mai intai, trebuie sa stai la coada la bilet...