Daca este sa dam crezare celor mai indraznete interpretari ale crizei economico-financiare ce bantuie America si rascoleste binisor restul lumii, sub ochii nostri, capitalismul sta sa se prabuseasca.
Unii spun ca este vorba doar despre decesul variantei liberalist-monetariste: “capitalismul de ruleta”. Unul asupra caruia marele economist Maynard Keynes ne-a prevenit. Nu putem astepta de la el rezolvarea tuturor problemelor si mai ales a celor ce tin de dezvoltarea si echilibrele structurale ale societatii. In schimb, trebuie sa ne asteptam la crizele pe care le provoaca. Nici macar cea mai puternica societate, din punct de vedere industrial si financiar, cum este America, nu poate absorbi efectele crizei de sistem provocata de falimentul “turbo-capitalismului”. De ce turbo? Pentru ca, exact dupa modelul motorului cu ardere interna in care se injecteaza sub presiune aer, in amestec cu benzina pentru a spori puterea, tot asa in sistemul financiar au fost injectate sume uriase de “bani virtuali”, ceea ce temporar a marit forta motorului. Cand s-a terminat benzina, insa, datorita “aerului” in exces, creditelor neperformante si titlurilor de valoare umflate de jocul pietelor financiare, motorul s-a gripat.
Ce urmeaza?
Unii saluta cu reverenta revenirea in arena a “capitalismului clasic”. Traiasca “Modelul Renan”, cum l-a botezat Albert Michel in cartea sa “Capitalism contra Capitalism”, pe care astazi, dupa un deceniu si jumatate, o descopera specialistii si jurnalistii de pe malul celalalt al Atlanticului. Autorul francez pleda, pe baza analizei de performanta, sociala si economica, pentru un model care ofera alternativa la capitalismul “etatist”, respectiv cel “de prada”. Un capitalism bazat pe cooperarea pilonilor sociali - patronat, sindicate, stat - capabil sa mentina balanta intre dorinta si nevoia sporirii castigurilor, respectiv dezvoltarea infrastructurilor necesare civilizatiei comunitatilor umane.
Altii spun ca, in panica si sub presiunea evenimentelor, America reinventeaza “socialismul”. Titluri de genul “Statele Unite Socialiste ale Americii” n-au lipsit din comentariile acide ale acestor zile, dupa ce Administratia Bush si-a expus planul salvarii capitalismului, prin “nationalizarea datoriilor si a creditelor neperformante” aflate in bancile americane.
Anuntul mortii subite si premature a capitalismului, “dupa o scurta si dramatica suferinta”, este mult prea grabit, sunt de parere analistii care se bazeaza pe argumentul istoriei economiei mondiale. Niciodata, in epoca moderna, nu a existat dezvoltare fara “bani ieftini”, fara aceste injectii artificiale de capital. Intre 1750 si 1900, spun datele, volumul imprumuturilor bancare s-a triplat! Nu este neaparata nevoie ca fiecare perioada de crestere sa se termine cu o depresie economica, dar reasezarea monetara este inevitabila, datorita exceselor care intervin in perioadele de boom. Ca sa dam un singur exemplu, Lehman Brothers, inainte de spectaculosul sau faliment, ajunsese la performanta ca pentru 1 dolar capital sa aiba datorii (imprumuturi nerambursate) de 30 de dolari. Piata, inclusiv cea financiara, trebuie, desigur, supusa regulilor care sa evite excesele. O teza care acum cinci ani era murmurata pe ici pe colo, prin Europa, si care declansa un hohot sarcastic de ras in America, este astazi transformata intr-un soi de noua propozitie “biblica”. La inceput a fost cuvantul, dupa care au venit reglementarile bancare!
In aceasta atmosfera incarcata, toate discursurile ideologice, daca nu se dizolva, se “demonetizeaza” fortat. Este greu sa gaseasca cineva prea multe virtuti crizei financiare si economice actuale, dar una tot trebuie sa-i recunoastem: ne-a scapat macar de o parte din excesele ideologice, in care se balacea lumea politica. Ceea ce nu-i putin lucru! Ideologiile mor, atunci cand adevarul iese la suprafata.