Trista ironie a soartei. Sa constatam ca “Tranzitia”, de care ne-am plans pe toate tonurile, timp de un deceniu si jumatate, cu mult temei, de altfel, de care ne despartim odata cu guvernarea 2004-2008, ne rade acum in nas, aratandu-ne ca cea mai buna perioada, pentru noi, muritorii de rand ai acestor vremuri, va fi in trecut si nu in viitor.
Olecuta de consumism si un varf de iluzii de trai civilizat, un strop de afaceri si aranjamente, mai ales cu Maria Sa Statul, care au produs vile, cartiere de vile, conturi personale, ici si acolo, chiar averi in conturile personale, un concediu-doua prin locuri unde civilizatia vacantei nu este doar o poza de pliant, ci o dulce realitate, ceva specula imobiliara, minim 50 de canale de televiziune in fiecare casa si productii unde se spun toate prostiile din lume, fara sa mai roseasca nimeni, o tara de zburdalnicie prin presa scrisa, teancuri de carti, majoritatea foarte bune, pe standurile librariilor. Chiar si cand am avut inflatie cu doua cifre, nimeni nu s-a gandit ca ar putea pierde intr-o zi toti banii din banca, ori ca, din salariu, ar putea sa nu-i mai ramana pana la sfarsitul lunii, nici cat sa-si cumpere o paine. Chiar daca am avut o dezindustrializare salbatica, n-am avut muritori de foame in proportii de masa. Desi am avut orase uni-industriale sau dependente de o singura sursa de venit, n-am avut rascoale urbane si nici n-am auzit ca bande de famelnici sa fi organizat asalturi asupra depozitelor de alimente.
Pauza s-a terminat, capul la fund!
Adica, in haznaua deznadejdii, pe care doua generatii ale societatii noastre actuale n-au cunoscut-o decat din paginile literaturii si din imaginile bine regizate ale unor filme de epoca. Recesiunea, care s-a instalat, deja, cu acte in regula, in toate marile zone economice ale lumii, isi va rostogoli si peste Romania tavalugul consecintelor sale sociale. Ar putea sa fie una moderata, care sa nu lase rani nevindecabile, ar putea fi una severa, care sa schimbe fata lumii. Domenii intregi, care au produs pana acum locuri de munca, deci salarii si venituri relativ stabile, chiar daca intotdeauna mai mici decat nevoile, ar putea sa-si reduca activitatea la jumatate, sau sa dispara. Serviciile, retail-ul si imm-urile sunt in linia intai. Pe ele vor cadea primele “obuze”. Spre deosebire de America, unde “John, instalatorul” inca mai poate visa sa-si cumpere afacerea si sa devina “John furnizorul de servicii pentru instalatii”, in Romania “Ion, instalatorul” va fi fericit daca isi castiga painea pentru ziua de azi. De cea de maine, nu va mai fi sigur, insa! In lina a doua, stau aliniate activitatile industriale cu finalitate de consum direct – automobile, bunuri de utilitate casnica, alimente etc. Cine sa le mai produca, daca puterea de cumparare se va reduce, sa spunem, la jumatate? Semnele nu trebuie cautate in stele, ele sunt deja vizibile pe pamant, in reorganizarile de productie si reducerile de personal care au inceput sa fie operate de toti marii producatori, din aceste ramuri, peste tot in lume.
Economia se contracta! Odata cu ea si buzunarul, si traista, si stomacul consumatorului! Pentru unii vor fi, insa, “vremuri de aur”. Specula, cu orice, va inflori, inevitabil. Vom re-descoperi avantajele comparative ale unei tari “eminamente agricola”, care poate da de-ale gurii, din pamantul ei, pentru 20 de milioane de oameni, chiar daca cei mai multi isi vor folosi unghiile si degetele de la maini ca sa scurme in pamantul roditor al patriei dupa cartofii, varza, fasolea si rosiile pe care, in vremurile bune ale Tranzitiei, le importam, iar pe urma le aliniam frumos pe rafturile hipermarketurilor, ca sa ne coste de 3 de ori mai scump decat daca le-am fi produs la noi, in regim de performanta agro-alimentara. Va inflori, desigur, economia serviciilor funerare, chiar daca ramura ei de lux, cu dric si cai mascati, va fi mult intrecuta de explozia serviciilor minimale, un fel de Mc Cosciug. Ar putea fi vremea unei accentuate depopulari a oraselor, proces angajat pe ici pe acolo, in vremurile tranzitiei, dar la cu totul alte proportii. Ar putea fi, la fel de bine, vremea unui influx neasteptat de capitaluri in cautare de fructificare in proprietati sigure, cum este pamantul, si in activitati ne-speculative, cum este exploatarea resurselor rare. China dispune in bancile sale de peste trei trilioane de dolari!! Tabloul societatii romanesti, lovita de recesiune, ar putea fi foarte colorat, dupa cum ar putea fi si foarte sumbru.
Daca vi se pare ca tusele mele sunt exagerate, prea negre si prea groase, tot ce pot sa imi doresc, dupa aceasta zdrobitoare victorie a Tranzitiei, impotriva intregului popor, este:
Sa ne fie Recesiunea, usoara!