Amintindu-si ca s-a intors intr-un partid clientelar, dl Iliescu propune o legatura cauzala intre insuccesul sau la alegerile din PSD si coruptia prin care s-a remarcat acest partid, mai ales in ultimii patru ani: „In fond, ce repre-zinta astfel de tranzactii intre grupuri de interese, pentru obtinerea de functii si de posturi de conducere in partid, daca nu expresia cea mai directa a coruptiei, a unor mentalitati parazitare? Care este deosebirea intre targuielile pentru obtinerea de foloase, de comisioane si de alte avantaje materiale si cele pentru impartirea functiilor in partid intre grupuri de interese?”. Dupa cum fostul Presedinte preia argumentatia noastra - pe care a tacut-o in perioada candidaturii si a inca sperantelor - ca nu e normal ca electoratul de stanga, omul sarac, sa fie reprezentat politic de o troica de superbogatasi: “De ce s-ar identifica simplii membri ai partidului cu lideri care, in ultima instanta, ii dispretuiesc, ii privesc de la inaltimea averilor stranse pe cai obscure?” Pe fond, dl Iliescu are dreptate; dar e perfect justificata si intrebarea pe care, intr-o forma sau alta, i-au pus-o multi comentatori de presa: abia acum bagasi de seama?
Dreptatea dlui Iliescu ne afecteaza relativ putin, si doar la modul contemplativ, atunci cand ni se plange de ingratul tratament caruia personal i-a fost victima din partea complotistilor pe care pana mai ieri ii tutela. Dar ne afecteaza dramatic atunci cand constatam ca, in viziunea ex-prezidentiala, aceiasi oameni nu numai ca s-au imbogatit - ceea ce-i face poate (insist: poate!) prosti social-democrati, dar inca buni cetateni - dar chiar s-au imbogatit “pe cai obscure” si “de o maniera suspecta”. Ceea ce transfera problema din zona politicului in zona penalului. Este adevarat ca, atunci cand este presat cu intrebari pe tema averii sale, dl Geoana, incercand parca sa se delimiteze de colegii sai de troica si refuzand sa fie evaluat “in vrac”, protesteaza gures ca averea sa ar fi fost integral facuta cinstit si din leafa. Dar la fel de adevarat este ca liderii la varf ai PSD transmit semnalul ca se tem ca dracu’ de tamaie de declararea reala a averilor demnitarilor, pentru care preseaza dna ministru Macovei, parlamentarii partidului incercand pe toate caile blocarea actiunii de necesara transparentizare.
Iar pe dl Geoana nu l-am auzit ca, din inalta domniei-sale calitate de presedinte al PSD, sa fi cerut parlamentarilor partidului sprijinirea actiunii dnei Macovei, proband astfel prin fapte, nu doar prin vorbe, ca nu are probleme cu modul in care si-a acumulat averea. Revenind insa la dl Iliescu, atunci cand domnia-sa vorbeste de o maniera suspecta, obscura, de imbogatire a unor colegi de partid, are datoria morala si civica de a dezvalui publicului si organelor specializate pe ce isi bazeaza aceste suspiciuni: tacand informatiile relevante pe care eventual le-ar avea, se face vinovat de complicitate morala, si la limita poate chiar penala, cu coruptii.
Despre ambiguitatea pozitiei dlui Iliescu fata de partid, despre inutilitatea incoruptibilitatii personale a unui Presedinte care poate, dar nu vrea sa impiedice coruptia - lucruri pe care noi le-am abordat, in premiera, inca de acum 12 ani (Romanul, 22 feb. 1993) - presa recenta a comentat insa destul. Mai interesanta ni se pare insa ambiguitatea pozitiei noii conduceri a PSD fata de membrul de partid Ion Iliescu.
Membru de partid care aduce numai belele: apud Adrian Nastase, el reprezinta o “faza de paternalism” si destabilizeaza psihic tinerimea social-democrata: “tanara generatie din PSD sufera de un complex pentru ca ani de zile s-a considerat (cine a considerat? propaganda adversa, care de asta exista! - n.n.) ca PSD este un partid criptocomunist”. De ce-o fi suferind tinerimea de criptocomunism doar din cauza dlui Iliescu si nu si din cauza dlui Nastase, ginerica cu repetitie al nomenclaturii PCR, a dlui Geoana, fiul unui general al lui Ceausescu, a dlui Rus, fost cu functii inalte prin UASCR si a atator altor anticomunisti de ziua a opta din elita partidului, ramane un mister. Ca, slava Domnului, si dl Iliescu s-a dat de trei ori peste cap, a lins unde-a scuipat si a mancat polonicul plin - e adevarat, cu o vaga grimasa de scarba si nu cu expresia de hulpava beatitudine a celorlalti: mai dati-mi, mai dati-mi ca-mi place! Dar mai ales, membrul de partid Ion Iliescu a incalcat fara indoiala statutul vorbind cum a vorbit despre partidul sau: ca este un partid in care constatam “pierderea identitatii proprii, de partid social-democrat, subordonarea conducerii partidului fata de Guvern, clientelismul ca politica in promovarea liderilor in partid, dar si a responsabililor in administratie, comportamentul arogant al unor lideri, si, mai ales, faptele care au permis etichetarea partidului drept unul al coruptilor, al parvenitilor si al imbogatitilor”. Un partid in care au loc “negocieri subterane, adevarate trocuri si tranzactii pentru obtinerea si distribuirea de functii”, “conjuratii”, “manevre de culise, prin manipularea voturilor in Congres”. Un partid condus de “lideri compromisi (...) care au dovedit grave carente de comportament, care genereaza vulnerabilitati”. Un partid ce ar fi castigat alegerile doar “daca se debarasa la timp de o serie de profitori, care l-au impiedicat sa fie cu adevarat un partid al celor multi”. Un partid unde intalnim “tare morale”, “comportamente aristocratice” si “lipsa de autoritate morala” a liderilor, unde “s-au incalcat principii elementare ale democratiei interne de partid”, unde “tranzactiile si aranjamentele au viciat evident rezultatele votului”, unde “functiile in partid se impart prin tot felul de targuieli, lipsite de demnitate si de moralitate” si unde liderul “incomod prin pozitia sa de condamnare a coruptiei” este eliminat. Dupa asemenea declaratii, un lucru e limpede ca lumina zilei: ramanerea dlui Iliescu intr-un asemenea partid il descalifica, dar si pastrarea de catre PSD a unui membru care lanseaza asemenea acuzatii echivaleaza cu recunoasterea de catre partid a validitatii lor. De ce nu-l da afara troica pe acest membru de partid incomod? Mai ales ca dl Geoana ne asigura recent ca PSD-ul n-ar pierde nici un vot prin plecarea dlui Iliescu.
In realitate, fara Ion Iliescu PSD-ul e, asa cum am argumentat de mai multe ori, un partid pierdut, fara electorat, fara identitate, fara noima. Ne-am lamurit si in privinta tineretului pesedist: daca dl Nastase nu se insala in evaluarea mai sus reprodusa, acesta nu e altceva decat o gasca de oportunisti care, desi considerau ca PSD-ul e un partid criptocomunist, s-au inregimentat in el ca de aici le venea ciolanul. Dupa cum tot in jurul ciolanului se invarte si tema regionala a problematicii PSD: in realitate nu e vorba de un conflict intre Ardeal si Moldova, ci de o colaborare intre hotii din PSD-Moldova si cei din PSD-Ardeal care a functionat doar pana s-a ajuns la impartirea prazii. In mod inexplicabil, presa a trecut sub tacere o revelatie-soc a dlui Iliescu: dl Hrebenciuc ar fi declarat ca “am negociat doua posturi de vicepresedinti pentru Moldova, eu si Nichita, de la Iasi, si doua pentru Ardeal, Rus si Sarbu. Noi am fost corecti, am dat voturile asa cum ne-am inteles, dar cei din Ardeal, nu!”; acest aranjament de culise ar fi fost confirmat de dl Dancu.
Asadar, a-l retine pe dl Iliescu pentru pavoazarea partidului, momindu-l cu ceva resturi de la masa celor mari, e singura sansa a PSD-ului de a mai avea un electorat: vrabia din mana ex-presedintelui, ca pana la vrabia de pe gardul liberalilor distanta e lunga, iar vulturul - marele electorat de stanga - a zburat demult dincolo de orizontul noului PSD. Imi aduc aminte de o trista figura a vremurilor trecute: Stefan Voitec, omul care-i tradase pe social-democrati aliindu-se cu comunistii si care in schimbul prezentei inutile dar demonstrative prin prezidii, ca sa dea legitimitate si istoricitate gastii recurente ce detinea puterea reala, primea si el o ciorba mai grasa. Acesta sa fie si viitorul lui Ion Iliescu?
Dar viitorul lui Ion Iliescu, dincolo de sentimentalisme, de fapt nu conteaza: si-a trait traiul, si-a mancat malaiul. Conteaza viitorul Romaniei. Iar viitorul Romaniei e sumbru daca marele electorat de stanga, oamenii saraci, adica 80% din populatie, nu-si gasesc in pluripartidism o modalitate de reprezentare politica a intereselor lor. Nu e neaparat necesar ca aceasta reprezentare sa se cheme Ion Iliescu - mai ales ca omul si-a neglijat copios electoratul cat a fost la putere. In 2000 era cat pe ce ca aceasta reprezentare sa se cheme CV Tudor. Poate ca va aparea un alt Iliescu, un alt Vadim. Poate nu. Dar ceea ce nu se poate e ca interesele a 80% din electorat - astazi, alfabetizat, instruit si constient - sa ramana nereprezentate. Picatura de apa care cade in muntii Padurea Neagra isi va gasi calea catre mare, fie ca aceasta cale este Dunarea, fie ca e Rinul. Asa si cu interesele marelui electorat de stanga: pe o cale sau alta, ele trebuie sa-si gaseasca iesirea la mare.
Iar daca nici Dunarea nici Rinul nu le ofera aceasta cale, ele tot isi vor sapa o noua albie, maturand cu forta tot ce le sta in cale!