…Din lumea ITC si a bioenergiilor, adica din doua domenii ale vietii (cercetatorilor) din care, este clar, vor curge neincetat asupra-ne noi si noi inventii si inovatii.
Un cetatean pe nume Steve Jobbs conduce “Apple”, nume pe care eu totdeauna l-am asociat nu numai cu MacIntosh, celebrul PC, ci si cu marul din Pomul Cunoasterii, cel pentru care Dumnezeu i-a izgonit pe Adam si Eva din Rai. Iar Steve Jobbs chiar justifica metafora, caci dupa “Mac”, PC-ul folosit pe larg in educatie si creatie inca din 1984, s-a pus pe surubarit tot felul de alte gadget-uri care, se poate spune, ne fac viata mai buna in ciuda vointei noastre.
iPod este un astfel de dispozitiv, un portabil pe care “Apple” l-a dezvoltat dupa o idee lansata de inginerul Kane Krammer inca din 1979. Cu capacitate de stocare de doar o mie de melodii sau 5 gigabiti date in 2001, la sfarsitul deceniului jucariei i s-a adagat un iPodPhoto si 8 gigaocteti (230) capacitate de stocare. Iar a sasea generatie de iPod-uri a ajuns la 160 gigaocteti – de-a lungul deceniului, “fabrica” lui Steve Jobbs vanzand peste 100 de milioane de iPod-uri.
A urmat iPhone, un fel de telefon mobil strasnic de inteligent, care are integrat si un iPodVideo, plus legatura la Internet (WiFi, adica fara fir, adica legat cu Internetul oriunde te-ai afla), plus, fireste, camera de filmat. Cu un succes de public pur si simplu nebun.
Dar Steve Jobbs nu s-a multumit numai cu atat, ci a lansat, in cadrul unui show cu adevarat planetar, iPad, un fel de tablita sau tableta electronica, in care a adunat atat de multe functii, incat si fanilor turbati dupa electronica le va fi greu sa le descifreze pana la capat, adica sa-i valorifice toate utilitatile. iPad este de marimea unei carti de format obisnuit, usoara, subtire, tactila, adica fara butoane, si, din cate stiu eu, indeplineste cel putin rolurile de telefon, videofon, radio-televizor, mini-PC si consola de jocuri (toate legate la Internet, of course), plus (teme-te, Amazom.com!) e-book, carte electronica (poti sa ceri de pe Internet tot ce vrei, practic din orice biblioteca, pentru cativa dolari) si… e ziar Ultima dintre functiile enumerate este pur si simplu revolutionara, pentru ca se consfinteste astfel decesul ziarului tiparit, editiile on line, adica pe Internet fiind cele care vor intra pe iPad dar – atentie! – nu gratuit, ca pana acum, ci contra catorva centi de dolar (inmultiti-i cu numarul de cititori de ziare de pe planeta, acceptati ca „Apple” va castiga din afacere doar cateva sutimi de procent si dati-va seama ce business gigantic a pus la cale inginerul Steve Jobbs! – care business are si meritul urias de a insufla viata noua industriei muribunde a ziarelor).
***

Ma mut acum in celalalt trib al revolutionarilor, cel al biotehnologilor. O ultima stire este aparitia in cadrul Genopol-ului de la Evry, Franta, a unei companii superinteligente, Global Bioenergies (GBE) pe nume, care a relansat cercetarea stiintifica europeana pe uriasa si promitatoarea piata a biocombustibililor. Este vorba de generatia a III-a de biocombustibili, ne asigura Marc Delecourt si Philippe Marlière de la GBE. Adica: dupa prima generatie – combustibili din rapita, porumb, trestie de zahar –, ratata, caci nu putem lua pamanturi agriculturii fara sa aducem la foamete popoare sarace, s-a trecut la generatia a II-a de biocombustibili, care ar trebui, teoretic, sa valorifice algele, buruienile, deseurile si gunoaiele, cu valente ecologice, desigur, dar, din pacate, cel putin pana acum, cu randament foarte mic, datorat “comoditatii” exagerate a microorganismelor implicate. Or, ce s-au gandit Delecourt si Marlière? Ce-ar fi sa mesterim aceste microorganisme, sa le modificam genetic, sa le transformam in truditori activi in domeniul biocarburantilor? Asa ca, timp de trei ani
s-au ocupat cu reprogramarea genelor unor asemenea lucratori, pentru a le face sa transforme zaharurile din resturi vegetale, melasa si deseuri organice in molecule de izobutena, care apoi poate fi convertita in benzina, motorina si kerosen. Au fost ajutati de un fond de risc pe care merita sa-l mentionam, Maseron Gestion, si au folosit ca model, spun ei, fara sa dezvaluie prea multe, chiar bacteriile care transforma gunoiul de grajd (balega) in metan. Rezultatele, pana acum? Productie modesta – dar demonstratia este facuta, asa ca generatia a III-a de biocombustibili are toate sansele sa ajunga pe piata, poate pana la mijlocul deceniului urmator.
Sa spunem insa ca si in Statele Unite batalia pentru noii biocombustibili este apriga, in plina desfasurare, principalii combatanti (Genencor, L89, GeVo, Amyris, chiar si Exxon Mobil – se zice ca au investit 160 de milioane dolari in aceasta afacere, pentru ei autodistructiva, de aceea nici nu-i cred ca sunt sinceri! – si, mai ales Synthetic Genomics, a genialului Craig Venter) fagaduind viitoruri luminoase la funeraliile hidrocarburilor…