Am auzit pentru prima data strigata in gura mare aceasta teorie a multiversurilor la o intalnire UNESCO de la Paris, sub genericul “stiinta si spiritualitate”, Se aflau fata in fata mari fizicieni ai lumii si intelepti reprezentanti ai clerului, crestini, budisti, mahomedani, iar faimosul Hubert Reeves a aruncat ideea multiuniversurilor ca pe o anatema la adresa fizicii contemporane.
Caci Universul nostru, spunea el, preluand ideile rusului Andrei Linde, nu este decat unul dintre multele care se pot naste, se nasc, in fiecare clipa, perpetuu, in spatiul fara spatiu pe care ni-l putem imagina. Exista, probabil, universuri goale, complet goale, functionand dupa legi ale fizicii locale, fiecare univers avandu-si legile lui. Unele in care, de pilda, parametrul, marimea fizica numita timp poate lipsi cu desavarsire. Dupa cum, iata, exista acest Univers din care facem si noi parte, calibrat de parametri care au dus la aparitia Observatorilor, un univers special, in care timpul (“…doar o incapatanata iluzie” – Albert Einstein) exista doar pentru ca… exista genomul, dubla spirala a ADN, cea aflata in fiecare celula a fiecarui Observator, dar si probabil, in toate celulele tuturor constructiilor de clorofila si protoplasma din Metagalaxia in care locuim.
…Bineinteles, teoria are opozantii ei. Dar si aparatori, in frunte cu acest genial Andrei Linde. Care dezvolta teoria Principiului antropic, aducand, public, noi argumente. Incercati si dublati – teoretic – masa electronului – si veti vedea ca viata, asa cum o stim noi, dispare pur si simplu… Daca in loc de cele trei dimensiuni spatiale plus timpul am avea 4+1 dimensiuni, sistemele planetare ar fi instabile, ne spun ecuatiile fizicii matematice, deci noi n-am mai putea exista, dupa cum n-am fi fost vii (si rationali – n.a.) nici intr-o lume planara, de 2+1 dimensiuni. Linde este cel care a preluat si dezvoltat o idee a lui Brandon Carter, lansata in anul 1973 – si socotita atunci, fireste, fantezista – idee cu care filozofia facea… un pas inapoi, caci de la Ptolemeu (Pamantul in centrul Universului) s-a avansat la Copernic, apoi s-au descoperit galaxiile, apoi Metagalaxia, iar acum iata ca ne intoarcem la ideea ca in centrul universului Observatorului rational sta… insusi Observatorul!... O formulare a Principiului antropic ajunge chiar sa lanseze fara inconjur ideea ca legile fizicii sunt canalizate catre aparitia vietii! Iar celebrul Freeman Dysdon (autorul ideii ca intr-un viitor indepartat urmasii nostri vor inchide Sistemul Solar intr-un fel de carapace, pentru a folosi toata energia Soarelui pentru nevoile lor) pune cireasa pe tort: “Universul stia, cumva, ca noi (Observatorii – n.a.) urma sa venim…”.
…Science Fiction? Fantasy?... Oameni buni, eu am in fata reviste ca “Nature”, “Science”, “Discover”, “Science et vie” si “Science et avenir” – in care seniorii gandirii din civilizatia noastra incearca sa revolutioneze gandirea, deschizand uluitoare ferestre perceptiei si capacitatii noastre de intelegere.
Formatorul de opinie (cosmogonica) Andrei Linde are cateva argumente solide relativ la teoria multiuniversurilor, cea care permite existenta Universului nostru, cel dominat de genom si molipsit de timp. Un argument este cel al uimitoarei unifomitati a Metagalaxiei: 2,7°C peste Zero absolut. Cu ajutorul lui Alan Guth de la MIT, Linde a propus – si modelarea matematica pe computer i-a dat dreptate – asa-numita inflatie, un fel de spasm de crestere a Universului in primele momente de dupa Big Bang, de la care toate segmentele Metagalaxiei ar fi mostenit – si pastrat – aceeasi temperatura. Ceea ce, probabil, spun Guth si Lide, sustinuti de Alex Vilenkin de la Tafts University, se intampla in toate universurile, si s-ar putea numi eterna inflatie haotica. Dar, intaresc ei ideea, acest fenomen este guvernat de legi ale fizicii specifice fiecarui univers, ceea ce face ca universurile sa nu se “vada” unul pe altul, pentru ca noi, Observatorii de aici suntem mult prea diferiti de eventualii Observatori care ar fi aparut intr-un univers paralel, sa zicem, tot in urma unei evolutii dirijate a materiei.
Urmatorul argument: Teoria string-urilor, cea care – se spera – va uni cele 4 forte ale naturii (electromagnetica, tare, slaba, gravitatia) intr-o teorie unificata – dar n-a facut-o, cel putin nu pana acum. String-urile fiind, in acceptia sustinatorilor teoriei, mici corzi vibrante de energie care, in functie de conditii, se pot integra in componente ale celor 4 forte fundamentale sau… in particulele materiale din care este compusa lumea noastra. Implicand 11 dimensiuni pentru Universul – genomic? – in care traim, Teoria string-urilor corespunde matematic ipotezelor pe care le impun cele 11 dimensiuni si care ar avea – dupa o recenta lucrare a lui Joe Polchinschi de la Universitatea Santa Barbara si Raphael Bousso de la University of California – circa 101.000 solutii! Ceea ce implica, fireste, 101.000 posibile universuri paralele… si o concluzie neasteptata: ca teoria nu poate fi nici confirmata nici infirmata. In consecinta, Andrei Linde si Leonard Susskind, luand in consideratie Principiul antropic, Teoria multiuniversurilor si pe cea a string-urilor conchid ca Universul nostru este doar unul dintr-un manunchi urias de universuri, care, din intamplare (?), s-a nimerit sa poarte in el fizica propice vietii. Si am pus acel semn de intrebare pentru ca, inevitabil, Dumnezeu se va amesteca, veti vedea, in povestea noastra.
Uluitorul Andrei Linde a adaugat, in timp, si alte probe la fabuloasa teorie. Probe, fireste, doar teoretice, pentru ca inginerii Pamantului inca nu au inventat aparate care sa poata observa si masura dincolo de granitele Universului. Unul dintre conceptele elaborate de americanul rus este acela ca la formarea unui nou univers doar 3 din cele 11 dimensiuni ale spatiului prevazute de Teoria string-urilor vor suferi inflatia care va naste acel univers, celelalte dimensiuni string-iste ramanand invizibile (pentru cine? pentru vreun Observator, fireste – n.a.), dar capabile sa influenteze fizica noii lumi. Dar, ca si alte idei, desi cu matematica impecabila, nici aceasta nu are potentialul sa demonstreze ca alte universuri exista, dincolo de acesta pe care, se pare, il stapanim noi, produse ale “Proiectului ADN”. Si poate ca nici nu le vom putea observa vreodata, spune astronomul britanic Martin Rees, sustinator al teoriilor lui Linde. Ganditi-va insa, adauga el, ca doar acum o jumatate de veac ideea ca ar fi existat un Big Bang, un moment initial al Cosmosului, ni se parea o speculatie fantezista, iar acum ne lipseste din cunoastere doar prima miliardime de secunda, restul, pana la 13,7 miliarde de ani, aproape ca il stim cu totul. Experimentul LHC de la Geneva, incepand cu primavara lui 2009, va confirma, probabil, Teoria string-urilor, ba poate ca va scoate la iveala si cine stie ce misterioase extradimensiuni… S-ar putea ca si satelitul-telescop Planck, odata lansat, sa dibuiasca un anume pattern in felul in care circula radiatii ramase de la Big Bang, subliniind o anume geometrie a spatiului din Universul nostru si dezvaluind indicii ca si alte universuri ar fi putut porni din atomul generator initial.
Oricum, spune Linde, nicio altfel de teorie nu se potriveste cu datele pe care le-am strans in ultimii ani din aventura cosmica (vezi telescopul Hubble) si din puterea telescoapelor terestre. Caci nu ne putem altfel explica energia intunecata, cu niciun chip nu se integreaza undeva. Nu avem o explicatie pentru masa – infima – a electronului, in afara Teoriei multiuniversurilor, nici alte explicatii pentru nenumarate proprietati stranii ale particulelor. Desi improbabila, teoria mea ramane in picioare, pentru ca, matematic, ea pur si simplu nu poate fi contrazisa!
Calugarul John Polkinghorne, ani multi specialist in Fizica Particulelor la Universitatea Cambridge, considera totusi teoria prea… simplista – cuvintele lui exacte fiind: “intr-un portofoliu de lumi diferite poti ingloba orice si explica totul”… Asa ca, de ce nu am cauta si explicatia unui maestru calibrator de universuri, ma intreb, acel mare proiectant pe care il ofera religiile, mai ales ca acceptarea se face fara prea mare efort intelectual. Idee pe care Steven Weinberg a si acceptat-o (“Multiuniversurile nu exclud existenta unui Creator manat de cele mai bune intentii!”), dar care poate fi usor contrazisa: unui singur univers ii putem asocia un calibrator divin; dar trebuie sa privim adevarul in fata, spune Linde: ori Dumnezeu – si toate sunt rezolvate – ori multiuniversurile – si atunci avem enorm de cercetat si demonstrat…
Andrei Linde a venit de curand cu o nota noua in elaborarea silogismelor sale si a adaugat un nou partener Teoriei multiuniversurilor: constiinta! Pe care, uluitor, o considera drept una dintre componentele fundamentale ale Universului, alaturi de spatiu si timp… In sensul ca Universul fizic, legile lui si constiinta Observatorului alcatuiesc un tot, orice descriere a realitatii implicandu-le pe toate trei, simultan. “Oricum, conchide el, memorabil, intr-un interviu acordat prestigioasei reviste «Discover», fara a avea pe cineva ca sa-l observe, Universul este mort”… (Va urma)