Grigore Constantinescu
Anul acesta, cu sprijinul ambasadei Frantei si Institutului cultural francez, ni se ofera, intr-un program fascinant, selectia productiei de concerte si spectacole realizate de cele mai bune ansambluri de muzica veche. Programul proiectului de stagiune a ajuns, dupa „Codex Caioni” de acum doua saptamani, la a cincea realizare, de data aceasta cu un spectacol de teatru muzical. Cine a avut norocul sa se afle ca spectator in sala Operei Nationale, care gazduia evenimentul, nu a regretat. Cu o mica translare de vreo trei sute de ani, te puteai afla intr-o lume a frumosului, imaginat si restituit de sistemul artistic al Academiei baroce d’Ambronay. De ce sistem? Pentru ca anual, un maestru selecteaza tineri muzicieni si dansatori din lume si, timp de cinci saptamani, lucreaza cu ei o capodopera baroca cu care, apoi, pleaca intr-un turneu de alte trei saptamani.
Ne-am aflat anul acesta, pe traseul lor de turnee, cu maestrul dirijor Hervé Niquet, regizorul Jacques Osinski, scenograful Christophe Ouvrard si coregrafa Marie Genevieve Massé, intr-o intersectie a operei baroce franceze cu secolul XXI. Este vorba de comedia-balet „Le carnaval et la Folie” de André-Cardinal Destouches, pe un libret de Houdard de la Motte, reconstituita dupa toate detaliile care pot evoca premiera de la Fontainebleau din 14 octombrie 1703, „in prezenta Regelui Angliei si a curtii regale franceze”. Ce au vazut spectatorii de atunci, am urmarit si auzit noi acum. O muzica superba, cantata cu o versatilitate uimitoare prin adaptarea la noile mentalitati de interpretare ale contemporaneitatii, cu solisti, cor si dansatori care desfasurau naratiunea pe coordonatele esteticii epocii. Cu o mare atentie insa, realizatorii respectau adevarul peren al frumosului, evitand manierele muzeistice in favoarea unei vieti credibile. Normalitate, eleganta, spiritualitate, expresie discreta si preocupare pentru gestul elocvent, spectacolul a innobilat sala in care se desfasura. Numele interpretilor, cantareti, dansatori, instrumentisti ar trebui mentionate fara parcimonie, dar chiar afisul ii reuneste sub cel al Academiei. Fcem doua exceptii – rolul feminin principal, Folie, interpretat de soprana Melodie Ruvio si, cel al Poetului, pentru ca s-a alaturat ansamblului venind de la Universitatea nationala de Muzica din Bucuresti, bas-baritonul Sorin Dumitrescu. Cele trei ore in ambianta de la Fonteinebleu via Opera Nationala Bucuresti meritau o rasplata. Ce altceva decat bucuria de a le pastra in memoria noastra, dupa descoperirea realitatii unei opere-balet franceze de acum trei secole ?