Aveam 13 ani cand si-a dat duhul „tatucul popoarelor” si urletul sirenelor locomotivelor din depoul Itcani parea a anunta sfarsitul lumii. Ma si miram, cu mintea de copil, ca pamantul se mai invarte, ca soarele totusi rasare, ca, de durere, pasarile nu cad trasnite din pom... Cutremurari au fost, dar nu in zona teluricului, ci in cu totul alt etaj al realitatilor lumii acesteia. Anexele documentare ale cartii „Stalin – cenzurat/necenzurat”, de Gh. Buzatu si Mircea Chiritoiu, infatiseaza, de-a dreptul incredibil pentru generatiile de acum, reactii ale romanilor la moartea „generalissimului” si modul in care erau receptate de „organele in drept”: Stalin lovea necrutator si dupa moarte! Orwell pare un biet copilas prin comparatie cu ceea ce se petrecea atunci! Iata mostre din „Rapoartele de informare politica” alcatuite de Directia Superioara a Armatei: „Colonelul Vasile Sava s-a exprimat ca nu va face de garda la tabloul tov. Stalin fiindca il strang cizmele” (a fost imediat arestat). Plutonierul Cercel Dumitru a afirmat ca „era de asteptat ca tov. Stalin sa moara, fiindca a fost bolnav mult timp inainte si avea mana stanga paralizata” (propunere: „sa fie cercetat sub stare de arest”). A fost arestat si locotenentul Traian Cananau, care, cu inconstienta criminala, a spus ca „de acum o sa-l vedem fara pipa” (pe Stalin, n.n.). Necugetat s-a manifestat si soldatul Pahlea Ilie („bine ca a murit tov. Stalin, caci de acum incolo nu se vor mai face colhozuri”); evident, a fost arestat. S-au luat severe masuri si in cazul sergentului Terchescu Ioan; s-ar fi exprimat ironic „in aceste zile ar trebui sa fim in repaos, sa mancam si sa bem”, ori fata de soldatul Bucuresteanu Petru („a murit, ei si ce, salutare si noroc!”). N-a scapat turnatorilor nici soldatul Stan Gheorghe, desi, bietul, nu si-a exprimat decat o simpla ingrijorare: „daca a murit tov. Stalin, precis ca se va face razboi”. Maiorul de graniceri Bubulac Const. a fost trecut in rezerva (scapand usor!) fiindca „a chefuit in ziua de 8 martie, ajunul funeraliilor tov. Stalin”. Delatiunile nu i-au ocolit nici pe generali: Aurel Ionescu a fost degradat si trimis la trupa deoarece „a facut o gluma triviala si dusmanoasa” privindu-l pe Stalin (din pudoare si obedienta, bancul n-a fost consemnat in documente). In preajma funeraliilor, s-a comportat total necorespunzator maiorul Ancuta Gheorghe, care „a petrecut toata noaptea cu o femeie de moravuri usoare” – ceea ce este, evident, impardonabil politiceste. Sotia ofiterului Cananau (ce cuib de reactionari in aceasta familie!) a plecat inainte de inceperea mitingului de doliu („a fost pusa sub supraveghere”). Ministerul Securitatii Statului urmeaza sa fie informat in legatura cu monstruoasa afirmatie a gospodinei Florescu Ecaterina, care, palavragind la gard cu vecina Dumitrescu, si-a permis sa afirme „Ai auzit? Valea si cu Stalin!” (o ureche vigilenta a inregistrat trancaneala babelor). Facandu-se cheta pentru procurarea panzei negre necesara pavoazarii clubului, capitanul Simionescu n-a catadixit sa contribuie (precizarea anchetatorilor arata ca nu-i vorba de o reactie intamplatoare: capitanul este fara de partid si a fost coleg de scoala cu regele Mihai!). Sunt infierati si lt. col. Tobolcea si maiorul Stanescu: ambii n-au venit la club, sa asculte necrologul difuzat la radio, iar soldatul Chereches s-a gasit sa intrebe „daca tov. Stalin va fi inmormantat cu preoti”. Nici sold. Molnar n-a fost mai breaz: si-a permis sa afirme ca „tov. Stalin a murit batran si ar fi bine daca ar trai si el 73 de ani”... Si uite-asa, din turnatorie in turnatorie (adevarata vocatie nationala!) s-a rotunjit o lista cu zeci de „dusmani ai poporului”, sever incondeiati in „sinteza manifestarilor dusmanoase”. Mai departe, urma sa intre in actiune Securitatea, „pentru finalizarea cazurilor”. Represaliile au fost decise si aprobate, sub semnatura, de catre primul loctiitor al Ministrului Fortelor Armate ale RPR, Nicolae Ceausescu...