Peste doua mii de ani
Sunt, de cand daci si romani
Se bateau, nu pentru bani.
Se lupta dac si roman
Pentru vreun gras curcan.
Se-nclesta vartos romanul
Cu dacul, sa ia curcanul.
Se-nfruntau cohorte, osti,
Si pentru vreo doua plosti
Cu vin rosu, ghiurghiuliu,
Stors din bob cules tarziu.
Viile alea, baiete,
Le lasase Dromichete
Mostenire insemnata
Ca sa fie adorata.
Batalia cea mai crunta
Nu una asa, marunta,
A consemnat Herodot
(El era, asa socot),
Dintre tanarul Traian
Calare pe-un cal troian
Si un Decebal cam mos
S-a dat pentru… caltabos!
Doamne, s-a luptat aman
Decebal si cu Traian.
Inclestarea a fost mare.
Mult mai mare ca oricare.
Care-o sa castige cosul
Incarcat cu caltabosul?
Cand castigau cate-un cos
Doldora de caltabos,
Se-mbatau dacii in draci
Printre vite si araci.
Cand il lua vreun roman,
Stramosii Badei Cartan
Cat erau ei de darji daci
Iar se imbatau in draci.

De necaz, i-apuca rasul
In loc sa-i apuce plansul.
Era, vezi, un ras nervos…
Au ramas, vai, mai prejos,
Ca iarasi au fost pierdute
Matele alea umplute.
Si asa, inversunati,
De-a valma, feciori si tati
Stransi ciopor din sate, uliti,
Se-aruncau, razand, in suliti.
Nu va vand, aici, gogosi.
Lupta pentru caltabosi
S-a perpetuat prin ani,
De la daci, de la romani.
N-a durat numai decenii
Ci taman… doua milenii!
Ca si astazi Decebal,
Nu calare pe un cal,
Ci pe un ditai fotoliu
S-a luptat, plin de orgoliu,
Din nou, cu-acelasi Traian,
Si el, fara cal troian,
Si el, tot plin de orgoliu,
Tronand pe-acelasi fotoliu.
Intre ei o crunta lupta
S-a dat: oare-o fi corupta
Pofta de un caltabos?
Si, privind cu jind la cos,
Pofticiosi, cu-obrazul ros,
Mustacind, profund gandeau:
„Sa il iau sau sa nu-l iau?”
Lupta mare, batalie
Din zori pana la chindie
S-a dat intre Decebal
Si Traian: o fi penal?
Pana cand, un glas de nemes
A tunat: „Ma cheama Remes!
Ce va tot luptati, nenica,
Pentr-un fleac, pentr-o nimica?
Dati-l dracului de cos!
Dati iama in caltabos!”

Asa s-a nascut balada
Povestind despre triada
Renumita-n acest an:
Decebal si cu Traian,
Ardeleni cu glas de nemes
Combinati cu unul… Remes!
Ce nareaza versul epic
Despre-un obicei endemic?
Zice ca pe la noi, vai,
Pe-un vestic picior de plai
Iata, pun la cale
Pe-o terasa-n vale,
Trei remesei, trei
De vrei, de nu vrei.
Plusul,minusul si nulul
Sunt in priza ca si unul:
Un transilvanean,
Care-i baimarean,
Vasnic ardelean.
Iar cel transilvan,
Cu cel ardelean,
Mari se vorbira,
Ei se sfatuira,
Pe l’apus de soare
La prag sa coboare
Un ditamai cos
Plin cu caltabos,
La cel baimarean,
Ca-i mai ortoman
Ca are mai multe
Influente-oculte,
Fara tribulatii,
Pe la licitatii.
Dar cel Muresan,
Maramuresan,
De trei ore-ncoace
Gura nu-i mai tace,
Si nu-l lasa-n pace:
- Cand o sa-ti las cosul
Plin cu caltabosul,
O sa-ti car la usa
Si o „margelusa”.

Un baban butoi
Cu rachiu de soi.
Si, langa butoi,
Niste euroi.
Cincisprezece mii,
Sa-ai ce cheltui.
Hai, deschide mapa
Sa nu ne ia apa!
Uite mizilicul!
Baga-acolo plicul!
- Muresene tata,
Gura ai bogata.
De trei ore-ncoace
Gura nu-ti mai tace.
De ce nu-mi dai pace?
Eu sunt bolnavior…
Tu vrei ca sa mor?
- Haide, nu mai zace!
Da-te mai incoace
Ca spaga-i de noi.
Iaca euroi!
- Cine imi da potul?
Sa vad de pun botul…
- Scoate portofelul!
Cine-a gatit felul?
Mult prea multa vorba!
Toata-aceasta ciorba
Ti-o serveste… Ciorba!
- E om serios?
- Si la punga gros!
- Zic, de la ministru
Catre-un fost ministru:
Mai c-as pune botul.
Scapa-n geanta potul!
Baga-acolo plicul!
Cam mic mizilicul…
Nu, nu pe sub masa!
Du-l mai bine-acasa!

- Stapane, stapane,
Umil, ca s-un cane
Cel mai barbatesc
Si cel mai fratesc
Spun, cuprins de febra…
Uite-aici algebra:
Iti zic, nu ca om
Catre un alt om,
Ci, de la trinom
Catre alt trinom.
Uite, clar, libatia:
Sa ia licitatia!
Si-uite, inc-o vorba
Zisa chiar de Ciorba,
„Amu, de castig,
Iar ma mai infig!
Sa ii zici lui sefu’
C-o sa-mi vina chefu’
Ca sa o dublez.
Sa mai licitez.
Si, daca-o sa tina,
Il fac cu masina!”
- Nene Muresan,
Prea esti nazdravan…
Daca vreo belea
De la DNA
Poate o pica…
Dac-o fi sa pic,
Iata ce iti zic:
De-o fi sa ne-ngroape,
Vreau sa fim aproape.
Sa fim amandoi.
Sa fiu tot cu voi.
Si cu cei ce-ati fost
Si v-ati facut rost,
Cu voi, cei trecuti,
Cei mult mai avuti,
Si cu cei de-acum.
Spusa mi-o asum!
Aste sa le spui,
Iar la cap sa-mi pui
Butoiul de fag
Care mi-a fost drag!
Plicul cel de soi
Plin cu euroi!
Si-ncarcatul cos
Ochi, cu caltabos!
Legea cand a bate
Poate va razbate.
Ministri s-or strange
Pe mine m-or plange…
- Cu lacrimi de sange?
- Nu fi imbecil!
Mari, de crocodil!
Iar tu, de coruptie,
Cat or fi in functie
Sa nu le spui lor.
S-auda nu vor.
E - vor zice-n cor -
Compromitator!
Sa le spui curat
Ca eu m-am pretat
Numai la un cos
Plin cu caltabos.
Zi-le c-am intrat
Zdravan, in rahat.
Si, daca-s chemat
Remes-imparat,
Mi-au tinut coroana
Ciorba si Satana.
Sa le spui ca steaua
Mi-a cazut! Beleaua
Ar fi ca nuntasi
Sa am si ocnasi,
Borfasi de-aia mari,
Gardieni, lautari…
Becuri de n-or fi
O sa am faclii.
Iar dac-ai zarii,
Daca-i intalnii
Pe primul ministru
Cu-n rictus sinistru
Din ochi lacrimand
Nervos alergand
Pe toti intreband
Si la toti zicand:
„Cine-au cunoscut,
Cine mi-au vazut
Mandru Remesel
Nu prea batranel?
Fetisoara lui
Unde-i? - vreau sa-mi spui!
Mustacioara lui
Mai e? - vreau sa-mi spui!”
Sa meri sa ii spui
Tu premierului
Molcom, pe-ndelete,
Sa ii spui, baiete,
Frate Muresene,
Sa ii spui alene,
Cu ritm de-ardelean
Neaos, baimarean,
Sa ii spui curat
Ca m-am incurcat
Cu ceva foloase
(Caltabosi, nu case)
Mult prea necinstite,
Deci, necuvenite.
La o cafeluta
Sa nu-i spui, draguta,
Ca pe spaga mea
Cazu DNA.

C-o sa am nuntasi
Poate, si ocnasi,
Borfasi de-aia mari
Gardieni lautari,
Care-or vrea la masa
Umpluti doar in casa,
Dolofani, gustosi
Niscai caltabosi!
Caltabosii mii
Si vreo trei faclii!