Evolutia PSD dinspre un partid intemeiat intr-un electorat majoritar, pe care il tine alaturi prin ideologie, prin politici si prin limitarea puterii birocratiei de partid si a administratiei (atunci si acolo unde se afla la putere) asupra cetatenilor, catre un partid intemeiat in birocratia de partid si multumit cu ce electorat poate aduna aceasta prin masuri administrative (10-20%) a inceput nu in 2005, ci cu cel putin un deceniu mai devreme. La sfarsitul lui 1996 fusese suficient de puternica pentru a duce la pierderea alegerilor de catre PDSR. In pragul alegerilor din 2000 era suficient de puternica pentru a provoca o ruptura intre grupul de politicieni din jurul lui Ion Iliescu si conducatorii organizatiilor locale. In viziunea acestora din urma, Adrian Nastase ar fi trebuit sa joace acelasi rol pe care il are Mircea Geoana acum. Dar pozitia unui presedinte de partid care este prim-ministru este infinit mai puternica decat cea a unui presedinte de partid care nu este nici macar sef de organizatie judeteana, asa incat Adrian Nastase a putut sa rastoarne raporturile de putere in favoarea sa si sa domine organizatiile teritoriale. Probabil tocmai in intentia de a repeta aceasta istorie a initiat Mircea Geoana intriga politica necesara pentru a ajunge prim-ministru (sau macar de a beneficia de o pozitie semnificativa de putere in stat) care a dus la recenta motiune de cenzura a PSD. Mircea Geoana a esuat, PSD ramane un partid dominat si condus de birocratia de partid, iar orizontul sau electoral s-a restrans in jurul valorii de 20%.
Aceasta noua infatisare si pozitionare a PSD nu este insa rezultatul unei calamitati abatute asupra partidului si nici rezultatul neconstientizat al unor decizii luate din egoismul necontrolat al liderilor de organizatii locale. Este o strategie asumata. Liderii birocratici ai PSD nu sunt nici naivi, nici nou veniti in politica si nici sabotori ai partidului din interior. Sunt oameni inteligenti, cu multi ani de experienta in politica, afaceri si administratie si, cei mai multi, foarte eficienti in activitatea lor. Ofensiva pe care au declansat-o pentru preluarea puterii in partid in 2005 nu a fost spontana, ci bine pregatita in perioada de „vacanta” pe care le-a oferit-o suspendarea din vara lui 2004. Iar atacul principal – inlocuirea lui Ion Iliescu, in 2005, cu Mircea Geoana – a fost si el planificat si pregatit si nicidecum o revolta spontana impotriva unui cuvant nefericit – celebrul „tovaras” de amintire comunista utilizat de Iliescu in discursul din congres. L-au folosit cu abilitate, caci le-a permis sa isi prezinte venirea la putere ca pe o tentativa de modernizare a partidului, asa cum eliminarea lui Adrian Nastase din functii a fost prezentata ca o tentativa de eliminare a coruptilor din partid. A fost, desigur, un simplu joc de imagine, care a functionat nu doar in opinia publica, dar si in reconstruirea temporara a unor relatii in interior. Alianta dintre Iliescu, Mitrea, Rus, Vanghelie si fostii functionari ai fostului premier pentru a-l sili pe Nastase sa-si dea demisia din functiile pe care le detinea este cea mai buna dovada a exceptionalei abilitati de manevra politica a actualilor lideri ai PSD.
De aceea, ei nu pot fi suspectati de naivitate sau necunoastere cu privire la evolutia viitoare a propriului partid. Stiau ca vor pierde electorat, stiau si pana la ce nivel il vor pierde si, pur si simplu, au optat pentru o noua strategie a PSD – strategia partidului de echilibru. Ceea ce se intampla acum cu PSD nu este catusi de putin o criza a partidului, adica a activului sau. El este, multumesc, bine, si isi pregateste o pozitie la fel de buna si pentru viitor. Ceea ce se intampla acum in PSD este o simpla schimbare de strategie. Strategia traditionala a PSD era de a incerca sa guverneze pe baza unei majoritati parlamentare in care sa-si domine aliatii prin numarul de mandate obtinute. Conditia de succes a unei asemenea strategii obliga PSD sa obtina cel putin 30% din voturi – astfel incat aliatii impreuna sa nu aiba mai mult decat PSD, iar orice alta majoritate parlamentara sa fie imposibila. Aceasta strategie s-a schimbat din momentul in care ADA s-a rupt in componente ireconciliabile si niciuna dintre componente nu se poate alia cu PRM. In acest moment, actualii lideri ai PSD isi propun un rezonabil 20% din voturi, pe care birocratia din partid isi ia angajamentul sa le obtina si strategia de a fi partidul cel mai mic, dar indispensabil, al oricarei majoritati guvernamentale care se va construi dupa alegerile din 2008. Strategia partidului de echilibru implica acceptarea – pentru urmatorul deceniu cel putin – a unei guvernari de dreapta in Romania, dar la care participarea PSD este obligatorie. Din perspectiva liderilor PSD o asemenea strategie este perfecta. Ea realizeaza simultan cele doua conditii necesare: (1) liderii de organizatii raman in continuare la putere in partid si controleaza un electorat captiv rezonabil ca dimensiuni; (2) au acces la putere indiferent cine castiga alegerile si, in consecinta, au sansa sa isi mentina electoratul captiv prin masuri administrative, de la parcari la autostrazi, si de la compensari ale medicamentelor la cresteri de pensii si salarii.
Au o singura problema, rezultat colateral al strategiilor de obtinere a majoritatii absolute incercate pana acum. Noua strategie nu declanseaza o criza a PSD, dar declanseaza o criza a stangii in Romania. Electoratul de stanga reprezinta aproape doua treimi din totalul electoratului romanesc. PSD nu a reusit sa-l reuneasca decat o singura data, in 1990, dar a reusit sa forteze toate partidele sa adopte conjunctural politici si ideologii de stanga pentru a nu deveni insignifiante, precum PNTCD sau AP. Dupa 1992, alegerile din Romania au devenit o competitie intre partide pentru 2-3 milioane de voturi active si valide ale electoratului de stanga, care oscileaza intre partide. Noua strategie a PSD echivaleaza cu renuntarea voluntara la castigarea acestor voturi, pentru ca doar in aceste conditii liderii actuali ai partidului isi pot mentine pozitia de conducere in partid. Este o alegere rezonabila si valida. Are insa un efect colateral periculos, care consta in declansarea crizei politice si ideologice a stangii romanesti.
In prezent, electoratul potential de stanga al Romaniei este in deruta. Mai mult de jumatate din el a fost abandonat de PSD si este lipsit de alternativa pentru ca, pana acum, PSD a fagocitat toate partidele politice care se reclamau de stanga. Lipsit de ideologie si de reprezentare politica, acest electorat fie va oscila intre partidele existente si cele exotice, de tip PNG, fie va incerca sa se organizeze. Pentru ca este derutat, poate fi cucerit cu tehnici de marketing, dar asemenea cuceriri sunt strict conjuncturale. Organizarea sa ii ridica actualului PSD doua probleme grave. Electoratul de stanga fie va incerca sa puna stapanire pe PSD, inlocuind conducerea actuala cu o conducere mai apropiata de electorat, fie va construi o noua organizatie politica, capabila sa cucereasca inclusiv actualul electorat captiv al birocratiei PSD.