Anumite caracteristici genetice ar putea fi garantia fidelitatii unui barbat fata de partenera sa de viata, releva un recent studiu realizat la Universitatea din Albuquerque- New Mexico, citat de revista “Focus”. Potrivit cercetatorilor din echipa Christinei Garver-Apgar, relatiile fericite si de durata nu se bazeaza pe principiul “cine se aseamana se aduna”, ci pe regula atractiei contrariilor. Studiul a urmarit sa vada daca se poate face o prognoza privind gradul de atractie dintre parteneri si fidelitatea acestora, in functie de asemanarile genetice dintre acestia. Psihologul Christine Garver-Apgar si colaboratorii sai au analizat 48 de perechi, cu mai mult de doi ani “vechime” si cu comportament strict monogam. Cercetatorii au luat in calcul asa-numitul complex de histocompatibilitate (MHC) al subiectilor, cunoscut pentru rolul sau in atractia sexuala spontana. Dar nu se stia daca el este important si in legaturile amoroase de durata. Noul studiu a aratat ca atractia dintre parteneri si fidelitatea lor sexuala sunt cu atat mai mici, cu cat valorile MHC sunt mai asemanatoare. Astfel, femeile aflate in aceasta situatie se simteau mai putin legate de partener si aveau tendinta sa se uite dupa alti barbati, mai ales in perioada ovulatiei. Daca insa in cuplu exista o diferenta genetica clara intre parteneri, riscul infidelitatii scade dramatic, pana la disparitia totala. La barbati, similitudinea valorilor MHC este mai putin decisiva pentru fidelitate. In cazul lor, sustin cercetatorii, se mosteneste un comportament biologic arhaic, care-i determina sa incerce sa procreeze cat mai mult, pentru a asigura supravietuirea speciei in conditii vitrege. Christine Garver-Apgar crede insa ca importante pentru comportamentul sexual sunt mirosurile si ca ramane de descoperit “cocktailul chimic” care pune totul in miscare.