Inteligenta economica – se subliniaza intr-un studiu elaborat pe la inceputul acestui deceniu – s-a impus foarte rapid, adica in mai putin de un deceniu, ca o noua paradigma a interactiunii concurentiale. Nu exista insa inteligenta economica fara informatie. Informatia implica trei tipuri de atitudini ale intreprinderii (unitatii economice): indiferenta, defensiva si ofensiva. Atitudinea ofensiva este generata de spatiul concurential, de nevoia de a cuceri piete, resurse, retele, relatii. Atitudinea defensiva este strans legata de cea ofensiva si nu mai poate fi privita si tratata individual. Atitudinea indiferenta, proprie intreprinderilor mici, dependente de altele, mai mari sau de stat, se restrange din ce in ce mai mult, intrucat cine nu este activ, ofensiv si competitiv dispare de pe piata. Filozofia conflictului armat, a conflictului necrutator, patrunde tot mai mult si in lumea economica. Reteaua nu altereaza concurenta, ci, dimpotriva, o accentueaza, o transforma intr-un adevarat razboi, in ceea ce numim razboi economic. Razboiul economic, daca admitem aceasta denumire pentru competitia economica si financiara feroce care se duce dintotdeauna, dar cu precadere in epoca retelei, a globalizarii, este prin excelenta un razboi al informatiei, un razboi al cunoasterii. Razboiul cognitiv (razboiul bazat pe cunoastere) este inteles ca modalitate de folosire a cunostintei intr-un scop conflictual. Razboiul cognitiv este, deci, un razboi dus in spatiul cunoasterii, care foloseste cunostinta drept arma. El are o dimensiune cognitiva comuna si una ceva mai complexa, epistemologica. Dintotdeauna, razboiul s-a bazat pe informatie si, deci, pe cunoastere. Dar nu a avut totdeauna ca arma informatia, cunostinta si ca strategie procesul cunoasterii, inclusiv in dimensiunea sa stiintifica. Aceasta inseamna manipularea cunostintei, includerea ei intr-un sistem conflictual. S-ar parea ca nu este nicio noutate. In fond, dintotdeauna, cunostinta a fost inclusa intr-un sistem dinamic de categorii si de actiuni. Omul care stie despre ce-i vorba, care cunoaste fenomenul sau procesul respectiv este de infinite ori mai puternic decat cel care nu-l cunoaste. La ora actuala, economia mondiala trece printr-un proces de o anvergura fara precedent, dominata de tot felul de grupari si de regrupari. Desigur, intreprinderea ramane unitatea-cheie, unitatea de baza, dar sistemele si metasistemele care o actioneaza si o relationeaza evolueaza ele insele dinamic si complex, cu o foarte pronuntata componenta imprevizibila si chiar haotica. De unde rezulta ca, in materie de finante si de economie, desi actioneaza legi stricte, orice este posibil. In aceasta imensa constructie si reconstructie economico-financiara a lumii, economia americana joaca rolul de model in globalizarea schimburilor economice. Nu toata lumea accepta insa aceasta realitate. Si, de aici, conflictualitatea. Una dintre ele. Cu toate ca este vremea parteneriatelor strategice, iar principala dimensiune a acestora o reprezinta suportul economic si financiar, conflictualitatea nu dispare, ci se bifurca, imbracand forme mai putin evidente, camuflate sau modelate de ecuatii complexe, nelineare. Oricat de puternice ar fi parteneriatele, ele nu pot exclude concurenta, batalia pentru piete si resurse, dinamismul economic-financiar al lumii. Noutatea consta in generalizare, in globalizare, in extinderea confruntarii, a conflictualitatii economice si financiare la nivel planetar. Confruntarea economica si financiara, in epoca globalizarii, are doua dimensiuni esentiale: de la puternic la puternic; de la slab la puternic. Celelalte dimensiuni care ar mai putea fi adaugate – de la puternic la slab, de la slab la slab – nu au sens, intrucat astfel de confruntari, in realitate, nu exista. Intr-o confruntare simetrica (de la puternic la puternic), economia americana nu are egal. Asadar, confruntarea de la puternic la puternic devine un nonsens. Desigur, Uniunea Europeana, ca entitate politica, economica si militara, s-au putea compara, din punct de vedere economic si financiar, mai ales dupa aparitia euro, cu Statele Unite. Si chiar se confrunta. Dimensiunea complementara si cea constructiva sunt insa mult mai importante decat cea a confruntarii. Mai mult, economia europeana, ca entitate continentala, se afla inca intr-un proces de constructie. Si, oricum, Uniunea Europeana nu este un adversar al Statelor Unite. Adversarii Statelor Unite sunt redusi la cea de a doua dimensiune a acestei confruntari: de la cel slab la cel puternic. In acest caz, este nevoie de o noua reflectie strategica si, deci, de o noua strategie pentru americani: de la cel puternic la cel slab. O astfel de confruntare, pana acum, nu avea sens, intrucat nu putea fi vorba de confruntare, ci de dominare. Si in continuare, este vorba tot de o strategie de dominare, dar nu prin amenintare economica, culturala si militara, indeosebi nucleara, ci prin cunoastere. De aceea, strategia actuala din spatiul conflictualitatii economice se deplaseaza semnificativ spre universul cunoasterii si influentarii prin cunoastere, in toate dimensiunile posibile. (Articol preluat din Impact Strategic,
nr. 2/2007, revista editata de Centrul de Studii Strategice de Aparare si Securitate din cadrul Universitatii Nationale de Aparare “Carol I”).