Adeseori, aflandu-ma in tara, ii aud pe unii dintre politicienii nostri exprimandu-si admiratia fata de democratia elvetiana, pe care ar dori sa o foloseasca, si ei, in relatiile cu poporul.
Intr-adevar, sistemul de guvernare de-aici, din tara cantoanelor, frizeaza uneori chiar utopia, atunci cand este vorba de respectarea democratiei. De la problemele cele mai importante, ca de pilda aderarea la ONU sau la Uniunea Europeana, pana la problemele cele mai marunte si mai lipsite de importanta la prima vedere, precum construirea unui stadion sau reducerea vitezei in unele localitati, la diferite nivele, poporul este consultat, fie prin referendumuri, fie prin votatii speciale. Chiar atunci and guvernantii din Consiliul Federal, adica ministrii, care sunt alesi de Parlament din patru-n patru ani, iau de comun acord o anumita hotarare, daca in randurile populatiei exista unele retineri, manifestate prin proteste, initiative si contraproiecte, nu se legifereaza nimic pana ce poporul nu-si exprima acordul, in majoritate.
Marturisesc, ca, la inceput, eram putin cam agasat de aceste scrutine permanente, dar cum aici marea majoritate a populatiei voteaza prin posta si, in ultima vreme, chiar si prin internet, m-am obisnuit si consider sistemul absolut remarcabil.
E adevarat ca sunt unele tari care il ridiculi-zeaza, socotindu-l mult prea lent, dar cele mai multe ar dori sa il ia ca model.
Din pacate, insa, aceste metode ultrademocratice nu se pot aplica peste tot. Ele tin de o anumita mentalitate, de numarul locuitorilor, dar mai ales de configuratia unui stat federal, alcatuit din trei mari regiuni, cu culturi oarecum diferite si unde se vorbesc trei limbi oficiale: germana, franceza si italiana (in ultima vreme si romansa, limba helveta de origine, dar aceasta nu e obligatorie).
Asadar, cum in astfel de situatii parerile sunt foarte diverse, este deosebit de important sa se tina seama de opiniile majoritatii.
Imi este greu sa-mi imaginez ca Romania va putea sa ajunga prea curand la un sistem de guvernare atat de democratic, ca cel elvetian, desi ii doresc din inima acest lucru.
Dar, romanul, dupa parerea mea, nu este pregatit inca pentru o astfel de democratie, as zice “fara limite”... Ca sa fiu si mai bine inteles, va voi da un mic exemplu, la intamplare.
Intr-un cartier al Genevei, cu statut de comuna orecum independenta (ca si multe altele care fac parte din canton dar au administratii total separate), exista o piata centrala, in care se afla un mare numar de platani.
Plantati aici inca din 1808, acesti platanus acerifolia incepusera sa se deterioreze, imba-tranisera si suscitau dezolarea autoritatilor locale.
De aceea, Consiliul Municipal a hotarat sa ii taie si sa planteze platani tineri.
Ei bine, la aflarea unei astfel de decizii, mai multi locuitori ai comunei au sarit ca arsi, opunandu-se vehement ca batranii platani, de doua sute de ani, sa dispara din peisajul comunei lor. Mai ales ca ei aratau destul de bine, cum se spune, pe dinafara.
Au fost necesare nu stiu cate votatii, care s-au opus disparitiei platanilor si nenumarate explicatii ale consilierilor locali si ale speciastilor, ba s-au pus panouri si schele in jurul lor, pentru ca oamenii sa se poata urca si sa-i observe indeaproape si sa-si dea seama ca bietii copacii nu mai pot fi salvati.
Si, abia dupa toata aceasta intreaga tevatura “democratica”, platanii au fost taiati.
Sau, un alt exemplu. Consiliul Municipal genevez a hotarat, cu mai multa vreme in urma, ca cersetoria sa nu fie interzisa in oras, asa cum cerusera mai multi deputati satui sa vada toate strazile invadate de tigani, in mare majoritate romani, cu mana intinsa la pomana.
Si-atunci, s-a cerut parerea populatiei, care a zis “nu” cersetoriei. Asa ca s-a votat o lege de interzicere a acesteia, in oras.
Numai ca, desi politia incearca sa puna in aplicare legea respectiva, Geneva e inca plina de cersetori....
S-auzim de bine!