Ii vedem zilnic. Deschid si inchid jurnalele de stiri. Sunt EI... Liderii de partide, care (aproape toti) candideaza... Dar, DE CE candideaza ei?
Un motiv ar fi ca EI sunt sefii politicienilor si cu ASTA se ocupa, sau poate ca la CV-ul lor personal “ar da bine” sa mai fie trecut inca un mandat... Si la cuantumul pensiei lor de parlamentari “ar da bine”! Apoi, se presupune ca EI sunt acele locomotive ce fornaie si pufaie pe toate tonalitatile politichiei de partid. Dar totusi... De ce i-am vota?
Sa incepem cu Geoana. Mare presedinte de cel mai mare partid, ale carui aparitii publice fac de multa vreme deliciul presei. Si nu numai! Si chiar mai mult, este plin internetul de tot felul de caricaturi cu Geoana in postura de clovn (Fara suparare, domnule presedinte, cautati-le, sunt ACOLO!). Mai nou, a inceput sa se afirme si cu voce tare ca liderul social-democratilor ar cam trai asa, undeva, intr-o lume paralela. Cosmonauti romani in spatiu, 1.000 de km de autostrada, 25.000 euro per caciula de capsunar reintors in patria muma, o ploaie torentiala cu locuinte sociale, o mie lei salariu minim - sunt doar cateva mostre de gandire detasata. De realitati! Chiar si locul in care s-a refugiat sa candideze liderul PSD a declansat un val de glume, care i-au si atras porecla de “Senatorul Pepenilor”. Dar cu ce amintiri ramanem de pe urma celor patru ani ai sai de mandat? Pai, sa vedem... Un Congres controversat, care l-a situat in fruntea ierarhiei de partid, dar care a tras a tras PSD-ul cu vreo 15 procente in jos, o lunga perioada de somnolenta comoda, dupa care, o revigorare (usor isterica) de tot felul de negocieri... de-a valma. Care mai de care mai esuate si dintre acestea, cele mai notabile sunt motiunea de cenzura, contestata chiar in interiorul partidului, dar si incercarea de demitere a presedintelui, in care Geoana s-a bagat in seama precum musca in lapte. Si ce-a mai propus el societatii? Pai... Dorinta de a fi presedinte de tara, sau poate premier, sau poate o alta functie - oricare - prin forurile internationale. (Va rog! Daca se poate! Se poate?).

Premierul conjuncturii
Tariceanu! Premier si presedinte de partid. Sau ordinea prioritatilor e invers? Cert e, ca ar trebui sa fie vorba de... o alta locomotiva. El a facut-o, asa, pe “durul” si-a declarat anticipat ca se va bate pana la ultima suflare electorala, la Bucuresti! Vointa i s-a inmuiat rapid atunci cand au aparut sondajele si s-a retras cu coada intre picioare intr-un colegiu obscur din Ilfov. Si a lasat la Capitala (acest “oras -copil teribil” al stampilelor) sa mearga in frunte “vagoanele” mai mici, dar cu “clenci” la public. Adica Orban, Antonescu...
Si Tariceanu a avut parte de-a lungul timpului de tot felul de porecle “de alint” din partea presei... Ba Moliceanu, ba Razgandeanu, ba sacul de box a lui Basescu... A renascut precum pasarea Phoenix – dar din propria-i neputinta - si a dat sah la Zeus. Asa, cand si cand (nu intotdeauna!) si cat mai televizat cu putinta, ca da bine la imagine. In rest? A profitat cat a putut de conjunctura politica si de frica unora de Basescu, intrand in cartea recordurilor dambovitene ca fiind cel mai longeviv premier nesustinut parlamentar. Si-a insusit, ca reusite personale, “cota unica” si “retrocedarile” (sac PD!), dar si marirea pensiilor (sac PSD!). Si cam atat... In rest, mandatul sau a fost marcat de tot felul de scandaluri. Ba prietenia cu Patriciu, ba controverse diverse cu Basescu, ba taxa de prima inmatriculare la meci direct cu CE, ba favoritisme pe la prieteni si rude, ba urecheli de la Uniune, ba privatizari contestate... Lista e lunga. Si, sa nu uitam! Mult laudata “crestere economica”, care (iata!), intr-un context economic international nefavorabil se dovedeste un mare bluf. Ce mai propun liberalii prin seful lor inspre societate? Tot “crestere economica” din perspectiva... “la vie en rose”... “Capcana” majorarii veniturilor le-a cam dat insa de cap, asa, la mal de mandat.

PD-L, partidul fara lider si doctrina
Si am ajuns la PD-L, care are o mare problema. N-are locomotiva! Stolojan nu candideaza, caci este (deja) europarlamentar. Nici liderul partidului nu candideaza, caci este (deja) primar si, mai mult, nici nu vrea sa mai fie. Videanu? Dupa ultimele informatii, nici el nu prea e interesat de problema. Ar mai ramane al patrulea pe linie ierarhica - Vasile Blaga, care merge intr-un colegiu din Bucuresti. Si care tocmai a incasat o “bataita” la locale, tot in Capitala. Conteaza? Oho, si inca, cat!
Si atunci? Care-i locomotiva pedelistilor? Iata unul dintre paradoxurile ce au tot marcat politica democrat-liberalilor pe parcursul ultimului mandat. LIDERUL, care de fapt se scuza un pic, deoarece are alta treaba. Apoi este DOCTRINA, care ar trebui sa fie in concordanta cu mesajul, dar nu e... Si intr-un final, care mai este Liderul si care o fi Doctrina? Nu prea e clar!
Si o alta mare dilema. PD-L a tot surclasat in sondaje, dar nu a confirmat si la vot. Ce-i de facut? Dar ce vrea PD-L de la societate si ce vrea el sa propuna in schimb? Doreste accesul la resurse si propune la schimb toate temele electorale ale lui Basescu. Reforma clasei politice (unu’ pe fata, unu’ pe dos?) si pe cea institutionala - unicameral, republica prezidentiala (hai, sa dicutam discutii!) -, stergerea coruptiei de pe fata pamantului (ciocu’ mic cei din Opozitie!?), reforma educationala (e la moda!) etc. etc.. Deci?
Pe esicher ar mai fi si un UDMR, ce sustine teme- aberatii, c-un Marko Bela in prim fundal, care o tine “langa” cu un concept de “autonomie” ce n-are nicio legatura nici cu europenismul, nici cu valorile democratiei, si un alt partid crampon – Conservatorii, ce au ca unica valoare Antenele - si ceea ce insinueaza ele -, si un altul, PRM, cu-al sau Tribun prea incurcat printre atatea Zavorance si Mitici, si mai e un Becali - care se are (si ne ofera) pe sine insusi ca ideologie. Si... cam atat.
Totusi, noi am vrea sa votam. Dar, care ar fi motivul?