Alegeri parlamentare in toamna, concomitent cu cele pentru presedintia Romaniei. Nu, nu este o greseala de tipar, nici macar un pronostic hazardat. Este o realitate. La sfarsitul anului, atunci cand cetatenii cu drept de vot vor desemna viitorul sef al statului roman, se va produce si o reconfigurare a Camerei Deputatilor si Senatului. De fapt, nu vor fi alegeri propriu-zise, ci un fel de “semi-alegeri”, daca imi este permisa exprimarea. Adica, numele si numarul celor care au primit legitimatii de parlamentar vor ramane neschimbate. Cu toate acestea, este foarte probabil ca unii dintre cei care astazi sunt in Opozitie sa ajunga la Putere, la fel cum este de asteptat ca fie Partidul Social Democrat, fie Partidul Democrat Liberal sa treaca de la Putere in Opozitie.
Agitatia partidelor in jurul competitiei pentru functia suprema in stat poate sa argumenteze justetea unui astfel de rationament. Pentru ca, altminteri, fie ei democrat-liberalii, social-democratii, liberalii sau udemeristii nu au niciun motiv - nici practic, nici teoretic - pentru a se implica atat de profund intr-o astfel de campanie. Bun, una este sa faci eforturi pentru a-ti sustine un coleg in ambitiile sale politice, alta este sa atarni soarta procentelor partidului de evolutia acestuia in competitia la care vrea sa participe, de unul singur, conform legii electorale.
Decalarea alegerilor pentru functia suprema in stat de cele pentru Camera Deputatilor si Senat a esuat in acest an, la fel cum un experiment nereusit s-a dovedit a fi si introducerea votului pe sistemul candidaturilor uninominale. (Poate ca viitorul ciclu electoral va aseza lucrurile pe un fagas normal.)
Deocamdata insa, aceasta zdrobitoare Coalitie, politica proguvernamentala, se dovedeste a fi un mecanism extrem de greoi si, ca urmare, ineficient, aproape blocat. La fel ca Parlamentul Romaniei, a carui inutilitate este de-a dreptul uluitoare. A intrat in vacanta ca un scolar care nu a facut altceva tot semestrul decat sa chiuleasca pentru a bate mingea pe maidan. In afara de participarea asidua la dezbaterile televizate, senatorii si deputatii s-au rezumat la a respinge, in dorul lelii si fara prea mare implicare, niste motiuni anemice ale liberalilor si udemeristilor. Cica au dezbatut in comisiile de specialitate Codurile Justitiei, pentru care, pana la urma Guvernul si-a asumat raspunderea. Le-or fi dezbatut cativa - vreo cinci, zece - sa zicem, cu adevarat implicati, dar restul de cateva sute? Aia ce au facut? Cei mai constiinciosi au ridicat si ei mana de douaj’ de ori in sase luni.
La randul lui, Cabinetul Emil Boc produce pauze si sedinte ale Coalitiei, lunea. Ce discuta ei acolo, saptamana de saptamana, este absolut neclar, cel putin la nivelul efectelor concrete asupra situatiei economice din tara. La sedintele de Guvern, misterul este si mai adanc. Fiecare ministru este in legea lui, foarte bine, dar in afara de comunicatul cel putin copilaresc, daca nu jignitor, la adresa nivelului de civilizatie a populatiei, pe care il da Ministerul Sanatatii in legatura cu virusul AH1N1, nu se vede nimic concret. Ministerul Finantelor tace ca un Sfinx. Adriean Videanu am inteles ca vroia sa-l dea in judecata pe Mircea Geoana pentru calomnie, nu mai stiu daca a facut-o ori s-au impacat. Radu Berceanu da afara directori. In rest, vizite pe santiere care - deocamdata si, din pacate, nu se stie pentru cata vreme - nu fac altceva decat sa complice viata oamenilor.
Asa ca, este evident pentru toata lumea, actuala formula de guvernare a tarii este total ineficienta. Ca urmare, viitorului presedinte al Romaniei ii va reveni sarcina de a debloca mecanismul prin crearea unui sistem mai flexibil. De aceea, partidele se agita in vederea alegerilor din toamna, pentru ca, desi nu participa la competitie, sunt vizate in mod direct.