Social  Eveniment  Politic  Economic  Cultura  Externe  Sport  Magazin
    cautare avansata
    Miercuri, 1 Noiembrie 2006
In deschidere
Martor ocular
“Galceava comisarului” si lumea de la Bruxelles

Razvan Voncu

Sa salutam faptul ca, in sfarsit, Puterea de la Bucuresti a reusit sa nominalizeze un comisar acceptabil si pentru cei de la Bruxelles. Dar, din nefericire, alegerea dlui Leonard Orban este departe de a rezolva toate problemele legate de reprezentarea intereselor romanesti in institutiile Uniunii Europene.


E-comunicate



Procto Clinic





Editorial
comenteaza acest articol pe forum !
Martor ocular
“Galceava comisarului” si lumea de la Bruxelles

Razvan Voncu

Sa salutam faptul ca, in sfarsit, Puterea de la Bucuresti a reusit sa nominalizeze un comisar acceptabil si pentru cei de la Bruxelles. Dar, din nefericire, alegerea dlui Leonard Orban este departe de a rezolva toate problemele legate de reprezentarea intereselor romanesti in institutiile Uniunii Europene. Caci comisarul roman va fi doar un membru al „cabinetului” Barroso, cu exact atatea puteri si atata capacitate de influenta ca si ceilalti 26 de comisari. Nu vreau sa spun, Doamne fereste, ca dl Orban va fi o persoana lipsita de trecere la Bruxelles, insa 1) Comisia Barroso este, spun cunoscatorii, una dintre cele mai slabe din istoria CCE/ UE, si 2) ea ar fi putut functiona la fel si fara comisarii romani si bulgari, ba chiar fara toti cei 12 comisari proveniti din „noua Europa”.
Mult mai important decat numele comisarului roman este un alt fapt, pe care, cu putine si nesemnificative exceptii, mass-media daco-romana aproape ca nu l-a sesizat. Este vorba de cei circa 800 de inalti functionari pe care Romania este obligata sa ii furnizeze birocratiei UE. Si despre care, in buna traditie damboviteana, nu ati auzit vorbindu-se in aceste zile, in care fiecare ziarist sau analist a stat cu cuvantul „comisie” pe buze.
Ei bine, conform Tratatului de la Nisa, Romania are dreptul la un comisar, un grup parlamentar si o fractie din aparatul birocratic al Uniunii (la nivel de CE, Parlamentul European si celelalte institutii aferente), echivalente cu ponderea noastra demografica. Asadar, comisarul este numit pe principiul „o tara, un vot”, in timp ce euro-parlamentarii si functionarii Uniunii, pe criteriul proportional.
Cum Romania este a saptea tara din Europa, ca populatie, avem dreptul la 35 de euro-parlamentari si la circa 800 de inalti functionari.
Or, daca acel unic comisar european este important pentru Romania, va dati seama cat de importanti sunt euro-parlamentarii si, mai ales, functionarii. Ei sunt, de fapt, nucleul lobby-ului romanesc si tot ei sunt promotorii reali ai proiectelor care vor fi supuse votului Parlamentului si ratificarii Comisiei.
Din pacate, nimeni nu pare a sesiza, la nivelul celor doua palate, al MIE, MAE, si nici macar in asa-zisa societate civila, importanta selectionarii si pregatirii acestor 800 de oameni, pe care, repet, se va baza toata actiunea romaneasca la Bruxelles. In mod normal, imediat ce echipa profesorului Vasile Puscas a incheiat negocierile, indiferent cine ar fi alcatuit guvernul si indiferent cand ar fi urmat sa intram efectiv in UE (in 2007 sau in 2008), trebuia derulat un program de selectie si de pregatire, care sa duca la alcatuirea celei mai bune echipe de functionari. Cum se poate vedea cu ochiul liber, nu s-a facut nimic.
Iar experienta euro-observatorilor nostri ne previne asupra nenorocirilor la care trebuie sa ne asteptam, cand vor trebui umplute aceste posturi! La congresul de la Roma al PPE, oficialii partidului i-au atras atentia dlui presedinte Traian Basescu asupra calitatii si activitatii euro-observatorilor romani, in general, si a celor democrati, in particular. Or, ideea nu era ca acestia sa doarma pe 12.000 de euro pe luna, ci sa inceapa sa isi creeze contacte, cunostinte si sa alcatuiasca deja un nucleu de lobby, care sa inceapa sa lucreze din plin dupa euro-alegerile romanesti din primavara lui 2007. Ai nostri, insa, ca brazii; in timp ce ei dormeau, bulgarii isi creasera deja un lobby, care, in urma cu 10 zile, a reusit sa adune cativa euro-parlamentari, in jurul unei initiative vizand amanarea inchiderii centralei atomice de la Kozlodui!
Sa nu credeti ca stimabilii nostri nu aveau de unde alege. Exista de un deceniu, la Universitatea din Bucuresti si la cea din Cluj, departamente de Studii Europene, care pregatesc absolventi capabili a lucra in organismele europene. Sunt printre cei mai buni dintre absolventii nostri, pleaca la studii cu burse europene, fac practica in institutii din Europa. Fac, insa, pariu cu dumneavoastra ca nici macar 1% dintre absolventii de Studii Europene nu-si vor gasi loc intre cei 800 de functionari care vor promova interesele romanesti la Bruxelles. In schimb – si acesta e al doilea pariu pe care il fac cu dumneavoastra –, peste 50% dintre acesti functionari vor fi rude de gradul 1, 2 sau 3 cu oameni din cele doua palate, ministere, Parlament, servicii secrete, ca sa nu mai vorbim de rudele politicienilor din teritoriu.
Priviti si dezbaterea despre nominalizarea comisarului. Ea a fost politizata salbatic, fiind transformata in expresie a razboiului dintre palate, in loc sa se discute despre notorietate, competenta/ente, credibilitate si experienta europeana. De-abia veto-ul dlui Barroso a dus la solutia, relativ simpla, a nominalizarii celui care si-a pus semnatura pe Tratatul de aderare.
Din nefericire, noi nu realizam ca Uniunea Europeana nu va face pentru noi ceea ce trebuie sa facem noi insine. Ea creeaza doar cadrul in care sa ne putem promova interesele nationale. Daca nu le promovam, nu va plange nimeni in afara noastra. Lobby-ul nostru nu va exista, iar proiectele romanesti vor fi inlaturate de altele, nu neaparat mai bune, dar mai bine sustinute. Si, fara proiecte, nu vor veni nici banii pe care atat de mult ii asteptam.
Ideea ca UE va aloca o suma de bani direct guvernului de la Bucuresti, pe care acesta o va intrebuinta cum va avea chef, e absolut nerealista.
 
 
tipareste articolul cu fotografie
tipareste articolul fara fotografie



O solutie Zitec