Partidul Social Democrat are intr-adevar de rezolvat cateva probleme importante la congresul din douazeci februarie. Ion Iliescu, in discursul pe care l-a tinut la sedinta Consiliului National, le-a identificat in mod clar si concis. Numai ca a inversat cumva ordinea prioritatilor. O anumita lamurire doctrinara, o repozitionare a social-democratilor pe scena parlamentara vor veni in urma desemnarii unui anumit tip de presedinte. Persoana care va fi investita cu reprezentativitate nationala atat la nivelul partidului, cat si la nivelul Opozitiei va avea la indemana parghiile necesare pentru a isi pune in practica viziunile strategice. Ion Iliescu stie, desigur, asta insa nu vrea sa tulbure prea tare apele pesediste si asa suficient de agitate. Asa incat evita sa pronunte nume.
O lovitura de imagine ar putea fi eventualul sau anunt referitor la faptul ca renunta la functia de presedinte de onoare. O astfel de miscare, in mod normal, ar favoriza candidatura lui Adrian Nastase, care ar fi privit ca ultimul reprezentant de seama al vechii garzi care a condus partidul pe cele mai inalte culmi electorale. In plus, o retragere a lui Ion Iliescu ar fi privita si ca o miscare benevola de a-i face loc la varful autoritatii pesediste fostului lider al partidului, Adrian Nastase.
In orice caz, indiferent pentru ce tip de conducere vor opta, delegatii la congres trebuie sa se gandeasca la faptul ca vor trebui sa supravietuiasca in Opozitie impreuna cu Partidul National Liberal. Lucru care nu le va fi comod deloc social-democratilor. In primul rand, pentru ca vor trebui sa se acomodeze cu o doctrina de dreapta. Vor trebui sa-si asezoneze discursurile in functie de anumite interese de moment. O Opozitie in care cele doua partide care o compun sa traga unul hais si altul cea nu are nici cei mai mici sorti de izbanda. S-ar putea pune intrebarea: de ce sa nu-si armonizeze si liberalii pozitiile cu cele ale social-democratilor? Pentru ca cei care, deocamdata, s-au instalat cu autoritate la conducerea Opozitiei sunt senatorii si deputatii condusi de Crin Antonescu. Mai este ceva care tine de strategia de imagine a Partidului National Liberal. Toti purtatorii de mesaj ai acestuia dau un semnal de forta - ei sunt adevaratii castigatori ai ciclului electoral incheiat anul trecut, in consecinta nu au ce sa schimbe la nivelul conducerii reprezentative a partidului. Ca urmare, cine vrea sa colaboreze cu ei trebuie sa ia act de realitatea pe care o reprezinta la ora actuala structura de la varful partidului. Mingea este pasata, astfel, in curtea Partidului Social Democrat, care este cel pus in situatia de a gandi cele mai compatibile structuri de conducere cu cele ale liberalilor. Nu-i deloc o misiune simpla. In functie si de modificarile la statut care vor avea loc, social-democratii vor trebui sa incerce, imediat dupa congres, recastigarea locului de lideri ai Opozitiei. Pana acum, au pierdut un timp foarte pretios.
Un alt aspect care poate sa para ca nu e foarte important, dar este totusi semnificativ: Partidul National Liberal are programat congresul la aproximativ doua saptamani dupa manifestarea similara a social-democratilor. Timp suficient pentru a concepe un mesaj si a organiza o intalnire care sa eclipseze congresul pesedist.
Insa indiferent cine va avea castig de cauza acum, pe termen scurt, pe termen lung Stanga si Dreapta vor trebui sa invete sa colaboreze si sa convietuiasca. In Opozitie, este adevarat, dar si asa e util. Pentru politica in general, pentru viata parlamentara in special si, pana la urma, pentru noi toti.