Formularea din titlu, ca o sa aveti sau nu obiectii la ea, nu-mi apartine. Cu toate drepturile de autor aferente (de aceea si citez, sa nu fiu acuzat de plagiat), proprietatea asupra expresiei o are dl. Mircea Geoana. Ea a fost rostita, in premiera, sambata, la Brasov si se referea la dl. Ion Iliescu, dar si la alti membri ai P.S.D. care, in aprecierea presedintelui Geoana, au avut, in vorbe sau fapte, alte atitudini decat cele decurgand din “linia partidului”. Mai ales la votul asupra motiunii de cenzura si in perioada premergatoare acestuia.
Comitetul Executiv al P.S.D. a instituit, pana la alegerile europarlamentare din 25 noiembrie a.c., ,,o perioada de reflectie si moratoriu”, timp in care Ion Iliescu, si altii ca domnia-sa, se pot decide daca sunt alaturi de conducerea P.S.D. si atunci sunt ,,bineveniti in partid”, iar daca nu, atunci sunt ,,bineveniti sa plece”, caci, vorba marelui carmaci Kim Ir Sen ,,una-i una si alta-i alta”. Si cu asta, basta!
Toate bune si frumoase. Ma intreb doar daca membrii si simpatizantii (potentialii votanti) ai P.S.D. mai inteleg ei ceva in legatura cu pozitiile partidului lor. Pentru ca pana si celor care sunt inafara P.S.D. dar nu neaparat adversari ai lui, (deci, cu sanse de a judeca lucrurile ceva mai obiectiv) le vine greu sa inteleaga ce vor, de fapt, cei care se declara a reprezenta social-democratia in Romania de azi. Din primavara lui 2005 si pana acum avem de-a face cu atatea ,,noi inceputuri”, cu atatea ,,revolutii ale binelui” cu atatea ,,momente istorice”, si ,,cotituri”, incat ni s-a creat senzatia unui labirint atat de complicat incat cele existente candva in gradinile regale franceze par a fi o joaca de copil. Dl. Geoana pare a fi mereu in pozitia soldatului caruia i se da comanda ,,La atac inainte!”, iar el o ia fuga inapoi, sub pretextul ca, practic, nu face altceva decat sa-si ia avant. Si asa P.S.D. danseaza de aproape trei ani un fel de ,,tango de Lenin”, ,,un pas inainte, doi pasi inapoi” si ajunge de la 37% din voturile obtinute la parlamentarele din 2004, la 17-20% (in varianta optimista) in 2007.
Si mai rau este ca P.S.D. n-a reusit sa-si limpezeasca nici situatia interna si nici pozitia pe scena politica romaneasca.
P.S.D. n-a ajuns la 17% din optiunile de vot pentru ca, ziceam, ar fi decis in 2005 o amputare a unei anumite zone din interiorul sau, zona perceputa fie conservatoare doctrinar (o stanga mai apropiata de comunisti, decat de social-democratii occidentali), fie corupta, clientelara, promotoare a ,,capitalismului de cumetrie”. Dimpotriva, in toata aceasta perioada, P.S.D. a fost considerat ca un partener nefrecventabil, tocmai pentru ca ,,nu a scapat nici de cei suspectati de coruptie si nici de cei considerati ca prelungiri ale regimului de dinainte de 1989”.
Sa ne amintim ca, in toata aceasta perioada, P.S.D. a fost, pur si simplu, demonizat, atat de catre P.N.L., cat si de catre P.D. (acest din urma partid avand chiar o prevedere in programul sau politic, prin care interzice o colaborare institutionalizata cu P.S.D.). Mai mult, ambele componente ale defunctei Aliante P.N.L.-P.D. s-au intrecut in acuzatii reciproce cu privire la negocieri sau chiar intelegeri secrete de colaborare cu P.S.D. Incet - incet, P.S.D.-ului i s-a creat imaginea unei curtezane pe care poti s-o vizitezi doar noaptea, pe ascuns, pentru a te bucura de favorurile ei, dar cu care e rusinos si impardonabil sa te afisezi ziua. Cu toate acestea, in conducerea P.S.D. n-a zvacnit niciun dram de orgoliu. A continuat, pana-n ziua votarii motiunii de cenzura, un fel de traseism, batand, in aceeasi noapte, cand la usa P.N.L., cand la usa P.D. si a presedintelui Traian Basescu (pe care, doar cu vreo cinci luni in urma, dl. Geoana il considera un fel de reziduu toxic, care ar trebui izolat intr-un sarcofag), lasand senzatia (vezi, de exemplu, discutia cu Bogdan Olteanu) ca asteapta sa vada care da mai mult, ca la licitatie, ca sa nu spun altfel.
Nu este pentru nimeni un secret ca dupa viitoarele alegeri parlamentare, raportul de forte se va reconfigura, ca partidele semnificative, precum P.D., P.S.D., P.N.L., trebuie sa se gandeasca la ce politica de aliante vor promova. Pe cine vor prefera sau de cine se vor lasa curtati pentru guvernare? Am, insa, senzatia ca, prin modul in care si-a ridicat poalele in cap, cu prilejul motiunii de cenzura, P.S.D. nu s-a facut mai simpatic sau mai credibil nici in ochii liberalilor si, mai ales, nici in cei ai democratilor. Oricum, nu P.S.D. ca partid, nu P.S.D. ca entitate politica. Si nici macar conducerea sa. Pentru ca n-a reusit sa-si faca ascultata si urmata vointa, n-a reusit sa-si convinga toti parlamentarii sa mearga in acelasi sens politic. Asta pentru ca, probabil, nici conducerea insasi nu era foarte decisa ce vrea sa faca. Ba era dispusa sa retraga motiunea daca liberalii cedeaza la anumite conditionari, ba canta prohodul guvernului Tariceanu, jurand credinta si cerand garantii Partidului Democrat si presedintelui tarii. Discutiile, intalnirile, negocierile sau ce-or fi fost ele, trebuia sa le poarte inainte de a depune motiunea de cenzura. Aici era vorba de o optiune strategica: intra sau nu P.S.D. la guvernare? Si daca da (daca e lasat si/sau acceptat), atunci alaturi de cine intra: de P.N.L. sau P.D.? Mai ales ca intelegerea putea viza o perioda mai lunga de timp. N-a fost sa fie! Cel putin pentru moment.
Intalnirea de la Brasov s-a desfasurat exact potrivit specificului casei: nici in car, nici in caruta, nici alba, nici neagra; las, ca vom vedea! ,,O perioada de reflectie si moratoriu!”. Specific mandatului lui Mircea Geoana in fruntea P.S.D. Imi vine sa zic, asa in stil pesedist, sa intram si noi, comentatorii politici, daca nu in ,,perioada de reflectie”, atunci intr-un ,,moratoriu” cu P.S.D. sa nu mai scriem nimic despre el pana la alegerile din 25 noiembrie si, in functie de ce rezultate va obtine, vom mai vedea. Vom vedea si cine va fi ,,binevenit sa plece!”.