Incertitudinea este totala. Guvernantii continua sa orbecaie neputinciosi prin cotloanele unei crize ce se afla departe de a-si fi spus ultimul cuvant. Declinul economic va continua si in 2010. Cel mai probabil si in 2011. Se vorbeste chiar de varianta rationalizarii pensiilor si a salariilor. Viitorul suna sumbru. Terifiant de sumbru. Milioane de romani au ajuns la capatul rabdarii, impotmoliti in probleme si austeritate. Increderea in actuala clasa politica a ajuns la limita. Nu este greu, fie ca si simplu cetatean, sa intelegi ca fiecare zi aduce de la sine exacerbarea unei drame greu de suportat. Si, totusi, decidentii de astazi continua sa sustina, cu un tupeu fantastic, ca vom reusi sa iesim la liman. Ca guvernul in ansamblul sau este perfect. Nu-i asa, domnule Videanu, care ati reusit “performanta” de a fi ministru al Economiei intr-o tara in care economia este pe cale de disparitie? La randul lor, Basescu, Boc, Udrea, dublati de sefuleti locali din PDL, incearca sa convinga populatia (a se citi amageasca) ca directia in care se indreapta Romania este una buna. Ca la inceputul lui 2011 salariile vor reveni la valoarea initiala. Ca economia va incepe sa isi revina. Ca eficienta masurilor de austeritate avansate in aceasta perioada de guvernanti isi va arata efectele. Ca suferinta populatiei nu este in zadar.
Din pacate, adevarul nu poate fi decat altul. Si nu are nici cea mai mica legatura cu diversiunile si iluziile portocalii. Declaratiile guvernantilor nu mai pot surprinde pe nimeni. Fac parte din acelasi peisaj in care minciunile au luat de mult locul solutiilor anticriza, responsabilitatii, profesionalismului.
Emil Boc respinge categoric toate “dezinformarile” aparute in paginile ziarelor, pe posturile de televiziune. Se neaga vehement varianta rationalizarii pensiilor si a salariilor, precum si cea privind acordarea unui nou imprumut de catre FMI. Nu este prima data si in mod cert nici ultima cand premierul una spune astazi si alta a doua zi. Cazurile sunt numeroase, iar realitatea alarmanta in care ne aflam reprezinta o consecinta directa a incapacitatii guvernantilor de a spune adevarul, de a gasi solutii. Devine evident, chiar si pentru un profan in privinta economiei, ca bugetul de stat nu mai poate asigura stabilitatea financiara necesara iesirii din aceasta iarna. Veniturile au scazut dramatic, fiscalitatea excesiva a avut previzibilul efect de bumerang pentru firmele mici si mijlocii, cheltuielile publice au crescut cu o treime chiar si in aceasta perioada de recesiune, in timp ce tensiunile sociale care se vor escalada in lunile urmatoare trebuie neaparat oprite. Astfel ca varianta unui nou imprumut cu FMI nu mai reprezinta, nici pe departe, o fantasmagorie inventata de presa. Boc stie foarte bine acest lucru. Ca si Basescu. Ca si ceilalti lideri din Modrogan, care nu vor ezita sa opteze pentru indatorarea excesiva a populatiei, in dauna privilegiilor financiare oferite clientelei de partid.
Remanierea de care se tot vorbeste in ultima vreme nu va schimba nimic. Vor pleca unii ministri pentru a fi adusi altii, sunt convins, la fel de incompetenti, la fel de slugarnici fata de Basescu, la fel de obsedati de propria capatuiala. Jaful generalizat va continua. Se va fura, cu protectie politica, cat se poate de mult, in dispretul tuturor evidentelor. Realitatea va fi si pe mai departe sfidata de profitorii acestui regim care nu au adus decat dezastru. Si care nu sunt dispusi sa renunte la niciun dram din Puterea pe care o detin.
Traian Basescu si sustinatorii acestui regim se amagesc, insa, cu o majoritate parlamentara iluzorie, cu faptul ca si-au numit in functii-cheie oamenii de incredere care au subordonat institutiile statului ambitiilor prezidentiale. Cat timp populatia nu va intelege ca din partea acestei Puteri nu va primi decat dispret, umilinta si saracie, lucrurile vor continua sa se agraveze cu fiecare zi. Iar romanii, cu toate lacrimile varsate, isi vor duce pe mai departe “crucea”. O cruce nemeritata, in varful careia se vor cocota toti profitorii regimului basescian, care vor continua sa strige, sa promita, sa vanda iluzii.
Refuz sa cred ca romanii isi merita aceasta soarta cruda...