Romania traieste iarasi febra alegerilor. Este pentru a treia oara intr-un an. De aceasta data, scrutinul se petrece in conditiile suprapunerii crizei financiare globale acute cu criza politica interna cronica De cea dintai romanii nu sunt constienti inca. Cu cea de a doua sunt deja obisnuiti. Prin urmare, electoratul roman se indreapta spre alegeri intr-o stare de spirit asociind ignoranta cu insensibilitatea. Cum oare va putea da un raspuns real, la intrebarile care se pun, un alegator care se misca in afara realitatii?
Discursul liderilor politici nu este de ajutor. Campania electorala arata ca o licitatie a pomenilor dublata de sabordarea institutiilor democratice. Prabusirea increderii cetateanului in promisiuni coincide cu prabusirea increderii in institutii. In lipsa de convingeri si de proiecte viabile, politicienii cred ca prin scufundarea institutiilor pot salva voturile. La randul lor cetatenii, temandu-se de mecanismele democratice intrucat simt ca le inteleg si le controleaza tot mai putin, si constatand ca puterea politica nu le ofera securitatea materiala asteptata, se refugiaza in comunitati mici si simple – regiuni, orase, cartiere, secte, religii, familii, confrerii etc. – care le asigura, in schimbul abandonarii libertatilor civile, alaturi de iluzia transparentei, iluzia securitatii.
In curand, unda de soc a crizei financiare pornite din Wall Street va ajunge si pe Dambovita. Primele semnale se vad deja. Mai multi investitori straini importanti si-au amanat venirea in Romania. Aceasta inseamna locuri de munca mai putine. In schimb, din cauza recesiunii economice care loveste Occidentul euro-atlantic au inceput sa revina acasa romanii care in anii din urma lucrau in strainatate. Aceasta inseamna mai multa forta de munca in cautare de lucru. In fine, lipsa banilor pe pietele externe va restrange cererea de marfuri si servicii romanesti la export. Aceasta inseamna ca oricat de sanatoasa ar fi, economia romaneasca va recula sub efectul reculului cererii solvabile. O asemenea perspectiva contrasteaza periculos cu frivolitatea ofertelor electorale avansate in sunet de fanfare de partidele romanesti. Nu o viata mai vesela si mai usoara, ci mai multa munca, mai multe restrictii si mai multa austeritate sunt singurele promisiuni oneste si realiste care pot fi facute. Esential este sa distribuim echitabil povara, sa organizam intelept solidaritatea nationala, sa jucam vizionar atuurile integrarii europene si sa transformam inteligent dificultatile care ne ameninta in sansa de a ne folosi avantajele comparative spre a scoate la liman o Romanie mai dreapta si mai puternica decat cea intrata in furtuna.
Ce inseamna sa le oferim romanilor securitate autentica? In primul rand este vorba despre reconstructia statului si reconsiderarea rolului sau in asa fel incat cetateanul sa poata fi protejat impotriva riscurilor societatii (economiei) moderne. Este evident ca intr-o lume in care principalele fenomene socio-economice sunt globale, chiar daca orice politica ramane locala ea trebuie gandita in context global si servita de resurse mobilizate la scara trans-nationala. Romania sociala este o utopie fara o Europa sociala iar Europa sociala este o himera fara state sociale. Niciun guvern national nu poate acorda protectie romanilor impotriva riscurilor legate de criza economico-financiara mondiala, de migratia ilicita, de crima organizata trans-frontaliera sau de terorismul international fara sa fi contribuit cu succes la constructia unei Europe politice. O Romanie apta a-si tine cetatenii in siguranta este de neimaginat fara o federatie europeana de state-natiune, Statele Unite ale Europei.
In al doilea rand, securitatea romanilor depinde de autonomia lor individuala si colectiva. Nu se poate reveni la protectia opresiva a statului si la justitia sociala prin egalizare fortata. Siguranta cetateanului creste cu atat mai mult cu cat scade dependenta lui de asistenta factorului politic. Pe masura ce statul isi sporeste capacitatea de a-l proteja pe cetatean impotriva riscurilor moderne, el trebuie sa dezvolte si capacitatea cetateanului de a-si asuma riscuri si raspunderi in mod autonom. Aceasta presupune cresterea ofertei in domeniile educatiei, sanatatii si protectiei mediului. In general, sfera serviciilor publice trebuie extinsa, spre a crea mediul favorabil pentru manifestarea libertatii. Statul roman nu isi poate asuma cu succes o atare functie decat in context european. De asemenea, societatea, prin formule asociative adecvate, trebuie sa permita auto-apararea civica simultan cu crearea bazelor solidaritatii sociale. Formarea unui demos european este indispensabila si in acest sens.
In fine, nu poate fi neglijat aspectul identitar al securitatii. Cu atat mai mult cu cat civilizatia se globalizeaza, oamenii au nevoie de confortul asemanarii si apartenentei. Constiinta identitatii si credinta ca protectia celor asemenea tie este automata, pot elibera de frica si incuraja la actiune sociala pozitiva. Intr-o lume complexa, multipla identitate si multiplele loialitati scoase din logica traditionala a rivalitatii nationale si aduse in sinergie constituie un proiect esential. El modifica si modelul clasic al relatiei democratice dintre majoritate si minoritati. Guvernul roman trebuie sa conceapa politici avand ca obiect compatibilizarea apartenentelor cetateanului la comunitatea locala, cea nationala romaneasca si cea cosmopolita europeana. Nu poate fi in siguranta astazi cel care nu este la fel de mandru de a fi european si roman in acelasi timp si sub acelasi raport.
Criza cu care ne confruntam este una care incheie cu adevarat un ciclu istoric. Dupa prabusirea comunismului real de tip sovietic a venit randul capitalismului neoliberal si neoconservator dezvoltat in lupta cu comunismul. Contradictia dintre cele doua trebuia sa se termine prin disparitia ambelor si trecerea intr-o noua sinteza dinamizata de confruntari specifice ei. Nu se pune problema incheierii istoriei ci a trecerii intr-o alta epoca istorica. Din cate ne putem da seama, aceasta este epoca multipolarismului simetric, a statelor civice si multiculturale, a democratiilor trans-nationale, a economiei sociale de piata, a concurentei extra-nationale. Fara a avea neaparat o coloratura ideologica, aceste tendinte sunt cele care confirma totusi ideile si avertismentele stangii social-democrate europene moderne din perioada dominatiei mondiale a neoconservatorismului si neoliberalismului american. In Romania, exponentul constient al doctrinelor responsabile de criza globala de sistem a fost Presedintele Basescu iar exponentul inconstient a fost guvernul liberal, cu a sa crestere necontrolata si nedurabila. Este, deci, momentul potrivit ca social-democratia romana sa propuna marele proiect al civilizarii capitalismului global si al refondarii nationale, in contextul refondarii UE ca democratie trans-nationala.
Doua secrete ale succesului in alegeri sunt autenticitatea mesajului si claritatea diferentei intre competitori. Fara sa le stapanesti poti castiga alegerile dar nu poti guverna. Or, victoria in alegeri se masoara exclusiv prin capcitatea de a-ti aplica programul dupa obtinerea guvernarii.