Criza pietelor financiare, cu efectele ei negative asupra cresterii economiei reale, reclama si anunta revenirea la putere a stangii democrate. In context american, ea a adus deja vant in panzele candidatului democrat Barak Obama, dupa ce criza geo-politica din Caucaz oferise un impuls vulturilor neo-conservatori reprezentati de John McCain. Pe de alta parte, ea demonstreaza imposibilitatea statelor europene de a asigura protectia cetatenilor in fata riscurilor specifice societatii moderne fara federalizarea lor in cadrul unor State Unite ale Europei. Cei care strigau, pana mai ieri, dupa subsidiaritate, astazi se intreaba ce face Uniunea Europeana si de ce nu intervine. Orice incercare a unui stat de a se salva singur nu face decat sa mareasca dezastrul pentru toti. Criza pare a avea un efect pozitiv si asupra relatiilor dintre Rusia si democratiile euro-atlantice. Moscova trebuie sa fi inteles ca izolarea pe care era tentata sa si-o autoimpuna in cursa pentru redobandirea statutului de superputere este mortala, in conditiile in care nu doar Occidentul este dependent de resursele ei energetice dar si ea este dependenta de resursele financiare si tehnologice ale Occidentului. Negocierea realista a unei noi ordini internationale, care sa mearga spre un viitor multipluralism simetric iar nu sa se intoarca la geo-politica etnica si la impartirea sferelor de influenta, ar trebui sa fie concluzia logica a unei asemenea lecturi a evenimentelor.
Dincolo de batalia intre dreapta conservatoare si stanga social democrata, in contextul unei (dez)ordini mondiale dezechilibrate, criza globala cu care ne confruntam mai poate fi citita si in alte registre. Astfel, ea este si confruntarea dintre complexul militar-industrial cu sectorul petrolifer aferent si aristocratia financiar-bancara; razboiul oligarhiei cu plutocratia. Se contureaza astfel un divort, cel putin vremelnic, intre neo-conservatorism si neo-liberalism. Prabusirea sectorului bancar survine dupa esecul interventionismului militar si poate fi o reactie impotriva lui. Piata financiara se curata si se restructureaza prin eliminarea finantatorilor politicii de razboi. Bancherii au ajuns la concluzia ca pacea si stabilitatea le servesc mai mult decat razboiul si instabilitatea politica. Daca ar fi asa, nu ar fi tocmai rau.
Pe de alta parte, insa, orice criza aduce imbogatitii sai. Tranzitia post-bipolara a produs o categorie de magnati. Post-tranzitia unipolara a omorat pe milionarii de carton si i-a promovat pe arhimilionarii de tinichea care mor azi. Valul crizei post-unipolare ii va matura pe multi dintre acestia, spre a face loc miliardarilor aparuti prin cumpararea la preturi mici a activelor solide financiar dar subevaluate pe piata de capital din cauza disparitiei increderii si a panicii subsecvente. Vartejul este menit, deci, sa schimbe actorii in scena.
Ce inseamna asta pentru Romania? O mare sansa si o mare primejdie. Inca in defazaj fata de piata mondiala, Romania se gaseste intr-un paradoxal avantaj, comparativ cu restul lumii. Mai putin moderna ea a fost, inevitabil, mai prudenta si de aceea este mai putin expusa. Bancile romanesti sunt mai sigure decat cele straine. Daca acest avantaj ar fi bine gestionat de factorul politic, firava noastra economie reala ar putea primi un neasteptat sange financiar debarasandu-se totodata de povara capuselor speculative. Pentru asta ar fi necesar ca statul sa garanteze depozitele in totalitate si sa suspende tranzactiile bursiere susceptibile sa transfere active conjunctural ieftine catre speculatorii crizei. De asemenea, prin masuri de rationalizare a cheltuirii banului public si o buna distribuire si investire a veniturilor interne in proiecte strategice, se poate nu doar trece cu pierderi tactice minime peste criza dar obtine si un profit strategic national de pe urma ei.
Lucrurile nu par a merge, insa, in aceasta directie. O stare de inconstienta cuplata cu incompetenta, iresponsabilitatea si egoismul caracterizeaza conducerea politica si societatea. Liderii vorbesc despre felul in care isi pun la adapost averile in loc sa se ocupe de consolidarea increderii in economia romaneasca. De asemenea, mirosul sangelui atrage un nou val de ciocoime. In atari conditii, cutremurul financiar va darama peste putina vreme structurile abia resuscitatei economii reale. Pierzand si din putinul pe care il are, Romania va intra intr-o depresie care o va marginaliza pentru multa vreme in Europa si in lume, caci reluarea cresterii va incepe de la cei mari iar nu de la cei mici, in masura in care criza i-a lovit egal.
Iata asadar adevarata dilema a Romaniei: schimbam conceptia de conducere a statului si mentalitatile societatii sau doar vechea garda de ciocoi imbatraniti cu una de ciocoi noi?